Obiceiuri de Paștele Blajinilor: De ce dăm ouăle de-a dura prin iarbă?
În lunea de după „Duminica Tomii”, în calendarul popular tradițional se sărbătorește „Paștele Blajinilor”, numit și „Paștele Morților”, „Paștele Rohmanilor” sau „Paștile Mici”.
De „Paștele Blajinilor” se fac pomeniri în cimitire pentru cei adormiți, însă în mediul urban, sărbătoarea se ține cu o zi mai devreme, chiar în „Duminica Tomii”, după Sfânta Liturghie, deoarece lunea este zi lucrătoare.
În mitologia populară, Blajinii sau Rohmanii sunt creștini foarte evlavioși, care trăiesc într-un tărâm necunoscut, la marginea Pământului, pe unde trece Apa Sâmbetei, în care se varsă toate apele curgătoare. Se spune că Blajinii află când e Paștele abia atunci când văd plutind găocile de la ouăle cu care femeile au făcut pască în Sâmbăta Mare sau când ajung la ei cojile de la ouăle roșii ciocnite de Paște. Aceste coji „călătoresc” timp de o săptămână, până ajung pe Apa Sâmbetei ce scaldă ținutul locuit de Rohmani.
Se crede că după ce ajung la ei, cojile se transformă în ouă întregi, iar dintr-un ou mănâncă 12 persoane.
În această zi dedicată cultului morților, creștinii obișnuiesc să împartă copiilor ouă roșii, dându-le de-a dura prin iarbă verde.
De „Paștele Blajinilor” se mai dau de pomană friptură de miel, pască, cozonac și ouă roșii, vopsite special pentru această zi.
