Tradiții de Lăsatul Secului de Crăciun
În data de 14 noiembrie, creștinii ortodocși intră în Postul Crăciunului, pentru o perioadă de 40 de zile, până la Nașterea Domnului.
În acest interval de timp, marcat de mari sărbători, precum Ovidenia sau Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sfântul Andrei (30 noiembrie) și Sân Nicoară (6 decembrie), în satul tradițional începeau șezătorile la care nevestele și fetele torceau lâna.
Ziua care precede intrarea în post, numită și Lăsatul Secului de Crăciun, are o importanță covârșitoare. Este ziua în care se petrecea între rude cu bucate „de dulce” și băutură.
În unele zone etnografice ale țării, Lăsatul Secului era precedat de Ajun și urmat de „Spolocanie”, această zi fiind prima zi din Postul Crăciunului.
De „Spolocanie”, în unele zone etnografice, se spălau cu leșie vasele din care se mâncase până atunci. În alte zone, vasele spălate se urcau în podul casei până la „dulcele” Crăciunului. Dacă erau din ceramică, urmau să fie înlocuite cu altele noi.
În această perioadă, în satul tradițional aveau loc o serie de ritualuri apotropaice, care constau în alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături, dar și prin ungerea cu usturoi a porților, ușilor și ferestrelor. Se efectuau și ritualuri profilactice, prin îmbunarea păsărilor, cărora li se dădea drept ofrandă resturile alimentare lăsate de la ospățul de la Lăsatul Secului, pentru a nu dăuna recoltelor, și prin întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos, pentru ca nu cumva în ele să-și facă sălaș spiritele malefice, care ar fi putut face rău membrilor familiei.
Sursă foto: facebook/Muzeul de Artă Populară Constanța
