Povestea unei învingătoare
Din dorința de a-i proteja familia care locuiește departe, nu vom dezvălui identitatea personajului nostru, asigurându-vă că afirmațiile aparțin exclusiv medicului devenit pacient.
Pentru colegii din redacție, informația a căzut ca un trăznet pentru că ne aflăm într-o colaborare profesională de peste 15 ani. Retragerea din activitate, pentru o perioadă de timp, nu a pus semne de întrebare până când ne-a dezvăluit realitatea pe care o trăiește. Astfel am ajuns să realizăm acest interviu, pentru că a dorit să tragă un semnal de alarmă în speranța că femeile vor deveni mai responsabile și nu își vor neglija sănătatea.
Cuvinte pe care nimeni nu vrea să le audă: „Ai o tumoră! De fapt… ai două…!”
„Aveam un nodul la sân pe care îl urmăream. Mergeam la medic pentru ecografie, însă atunci când a început pandemia nu m-am mai dus. Era anul 2022 când am alunecat pe balcon, iar pentru că m-am lovit foarte tare, a trebuit să fac investigații amanunțite. Așa am aflat că nodulul s-a mărit. Mi s-a spus că trebuie să mi se facă o puncție. Culmea ironiei este că prietena mea din liceu, medic oncolog, a fost cea care mi-a dat vestea. Ai o tumoră, probabil de natură canceroasă. De fapt, sunt 2. Simțeam cum mă prăbușesc, cum se dărâmă totul cu mine, precum un castel de nisip. A fost un șoc din care trebuia să ies. N-am avut de ales și am luat diagnosticul ca atare. Am mers mai departe fără să mă întreb „de ce mi se întâmplă mie”, ca să nu pic în depresie.”, spune medicul pentru care viața s-a schimbat brusc în urma unui accident casnic.
I se inundă ochii de lacrimi când își amintește momentul în care a decis să-i spună fetei sale, cu atât mai mult cu cât lupta pentru a se “împăca” cu gândul că a primit diagnosticul crunt: cancer de sân.
„Am încercat să-i spun altfel… că mi-a dat Dumnezeu o șansă, că cine știe când ajungeam… poate când erau metastaze și atunci ar fi fost prea târziu. I-am spus că un an voi fi în concediu, acasă, voi sta cu ea, voi fi în familie, vom umple grădina cu flori. Am încercat să scot în evidență plusurile, dacă pot să le numesc așa.”
Imediat după aflarea diagnosticului a început tratamentul la București, beneficiind de profesionalismul unei echipe medicale multidisciplinare, dar și de susținerea soțului și a fiicei sale.
„Este foarte greu, ca femeie, să te uiți în oglindă după extirparea sânului.”
“Puțină lume știe că pacienții care au cancer primesc un tratament agresiv, care te dărâmă, pentru că este foarte toxic. Dar trebuie să lupți cu tine și să mergi mai departe. Când începi citostatice îți cade părul, se modifică patul unghial, ți se schimbă fizionomia. Eu am făcut 8 cure de citostatice. După prima ședință, soțul m-a tuns. Glumeam cu el și ne provocam să vedem cine are părul mai scurt. Dar nu mă simțeam bine. Deloc. Mi-a fost foarte rău în perioada citostaticelor. Când mă întorceam acasă, copilul mă aștepta cu flori. La fel și soțul. Aveam nevoie de ei pentru că eram slăbită și nu puteam să mă descurc singură nici măcar când voiam un pahar cu apă. Apoi intervenția chirurgicală, care te mutilează. Este foarte greu ca femeie să te uiți în oglindă după extirparea sânului. Mi-a fost frică de acel moment. Am încercat să mă pregătesc înainte de operație, gândindu-mă că voi putea face reconstrucție mamară și că, cel mai important, voi putea fi alături de familie. Am purtat proteză, am făcut 25 ședinte de radioterapie. În cele din urmă, în 2023, am făcut reconstrucția mamară care mi-a redat feminitatea.”
Îi ascultăm povestea în timp ce ne coborâm privirea spre echipamentul de lucru. Pe ecusonul gravat scrie “Dr.”, iar în instituția pe care o reprezintă cu onoare lucrează de mai bine de 22 ani. Știm ce reprezintă pentru comunitate specialitatea sa medicală și cât de importantă este în sistemul medical din România. Parcă nu ne vine să credem că tocmai ea, medic fiind, a trăit aceste momente traumatizante.
“Operația a fost foarte foarte grea. A durat 12 ore pentru că echipa chirurgicală a stabilit să-mi facă reconstrucție cu țesut propriu de pe abdomen. Toată viața îi voi mulțumi domnului dr. Dragoș Muraru de la Spitalul Militar din București, pentru tot ce a făcut pentru mine acest profesionist, cu care România merită să se mândrească. Recuperarea a durat aproape 3 luni. Cu totul, am început în martie 2022 (când am aflat că am cancer) și am încheiat acum, în martie 2024. Nu pot uita cum, după reconstrucție, au purtat un corset cu armatură metalică. Inactivitatea mi-a fost cea mai grea „haină”. Efectiv, mi-a fost greu să stau fără să fac nimic.”
„Mi-au zis să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am aflat când încă se mai putea face ceva.”
Ce a fost mai greu a trecut. La fel și grijile, emoțiile și acea neliniște care măcina sufletul. Acum, prin întoarcerea la job, totul revine la normal.
“Medicul mi-a zis să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns în momentul în care se mai putea face ceva. Iar eu… nici 1% nu credeam că acel nodul poate fi de natură canceroasă. Le zic femeilor din suflet și le rog să meargă la medic, să își verifice starea de sănătate, să facă un control ginecologic, o ecografie, o mamografie, să nu-și neglijeze sănătatea și să ia în serios orice semnal de alarmă.”
Medicul oncolog: Prieten la bine și la rău
În încheiere, ne-a rugat să menționăm echipele medicale care i-au fost alături pe tot parcursul către vindecare. În enumerarea sa, a început cu medicul oncolog.
„A fost îngerul meu. Culmea, este colega de apartament cu care am locuit în gazdă, în perioada studenției. Atunci colegă, apoi prietenă, acum salvatoarea mea, dr. Tuinea Loredana. Vedeți… nimic nu este întâmplător în viață! Medicina a evoluat, ceea ce este foarte bine. Avem spitale foarte bune și aceea nu am vrut să plec afară. Pentru citostatice și intervenția chirurgicală de extirpare a sânului am mers la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Filantropia București la dr. Iancu George, radioterapie am făcut sub îndrumarea medicului Anica Andrei, iar pentru reconstrucția mamară am ales Spitalul Militar din București unde am fost operată de dr. Muraru Dragoș și dr. Pelinaru Carmen. Am numai cuvinte de laudă la adresa tuturor celor care s-au îngrijit de mine și le mulțumesc încă o dată pentru tot ce au făcut pentru a mă salva. Datorită lor, astăzi sunt din nou eu!”, încheie povestea cu o strălucire în privire.
Când a simțit că pierde tot, cineva de Sus i-a trimis un înger salvator. Așa lucrează Dumnezeu cu cei care, la rândul lor, au salvat vieți. Le oferă ocazia să continue s-o facă.
Echipa Știrile Media îi mulțumește doamnei doctor pentru povestea emoționantă și motivațională pe care a ales s-o împărtășească cu cititorilor noștri și îi dorește multă putere de lucru!
Poze cu caracter ilustrativ: Unsplash.com
