Dacă altădată colindătorii treceau din poartă în poartă cu glasuri curate, zurgălăi și datini moștenite din bătrâni, acum tradițiile par să fi fost puse pe… modul bluetooth.
Pe bulevardul 1 Decembrie 1918 din Constanța, trecătorii au avut surpriza să descopere un grup de „colindători modernizați”: o boxă portabilă dată la maximum, câțiva tineri îmbrăcați tradițional și, cireașa de pe tort, un urs care fuma relaxat, ca și cum ar fi luat o pauză de la hibernare.
Colindele nu veneau din vocile lor, desigur. De ce să cânți când poate să cânte boxa pentru tine? Rolul colindătorilor părea redus la plimbatul pe stradă, la un scroll pe Facebook și Insta, la făcut cu mâna trecătorilor și, mai ales, la încercarea de a obține niște recompense financiare.
Tradițiile, însă, păreau că lipsesc cu desăvârșire. Imaginea transmisă de „ceata (împrăștiată) de colindători” era departe de reala semnificație a obiceiului, iar ursul, revedeți imaginile dacă nu ați sesizat la prima vedere, fuma liniștit, de parcă întreaga poveste era doar o scenă greșită dintr-un film pentru începători.
Oamenii se uitau amuzați, nedumeriți sau pur și simplu nostalgici. „Nici colindătorii nu mai sunt ce-au fost cândva”, au murmurat unii. Și poate nu e doar nostalgie: când tradițiile ajung să fie reduse la o boxă portabilă și un urs fumător, e clar că undeva, pe traseu, s-a pierdut ceva.
Oare cât va mai dura până când colindul autentic va deveni doar o legendă urbană? Judecând după noul format „colind on wheels”, tradițiile par să se dizolve în ironie, improvizație și… fum.
