Sunt aproape 12.122 de români diagnosticați cu cancer pulmonar în fiecare an. Mitul conform căruia cancerul pulmonar este doar un „cancer al fumătorilor” creează un stigmat care afectează diverse aspecte, inclusiv susținerea pentru cercetare și programele de sprijin.
În ciuda faptului că este a doua cea mai mare cauză de deces prin cancer în România, cancerul pulmonar primește cel mai mic nivel de susținere. Pentru că fumatul este considerat principala cauză a cancerului pulmonar, persoanele cu această boală se simt adesea învinuite pentru boala lor, ceea ce le poate influența capacitatea de a primi sprijin și le poate da sentimentul că nu merită îngrijire și compasiune. Există o serie de factori de risc care pot contribui la apariția cancerului pulmonar: expunerea la substanțe toxice, poluarea, fumatul sau istoricul familial.
Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer și The Lung Ambition Alliance și-au unit forțele pentru a evidenția efectele dureroase și mortale ale stigmatizării celui de-al doilea cel mai întâlnit cancer din România – cancerul pulmonar – prin intermediul campaniei „Inspiră Speranța – Pune întrebarea potrivită”, o nouă campanie de conștientizare lansată în România.
Ideea că dacă nu fumezi nu trebuie să-ți faci griji în privința cancerului pulmonar este o concepție greșită comună care poate duce la diagnosticarea târzie și la rate scăzute de supraviețuire.
„Este important să recunoaștem că cancerul pulmonar afectează oameni din toate categoriile, indiferent dacă au fost fumători sau nu. În timp ce fumatul este un factor de risc major, nu toate persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumătoare. Cancerul nu discriminează! Și nimeni nu ar trebui să fie judecat sau să simtă rușine pentru o boală care poate lovi pe absolut oricine.”, a declarat dr. Anca Dolhăscu, pneumolog.
Simptomele cancerului pulmonar pot include o tuse care se agravează sau care nu dispare, oboseală extremă, răgușeală și pierderea poftei de mâncare. Depistarea timpurie îmbunătățește rata de supraviețuire și permite mai multe opțiuni de tratament, dar majoritatea cazurilor de cancer pulmonar din România sunt diagnosticate într-un stadiu foarte târziu, când sunt disponibile mult mai puține opțiuni de tratament, iar șansele de supraviețuire sunt extrem de mici.
„Stigmatizarea aș lua-o de la macro la micro, pentru că în general suferim de această gândire magică – conform căreia nu ni se poate întâmpla nouă – nu eu, nu mie, nu mi se poate întâmpla, dar dau sfaturi: du-te și tu la medic, fă și tu analizele alea anuale, dar când ți-ai mai făcut și tu un control? Dar tu? Cel care pui întrebarea? Când ai fost ultima dată?”, ne-a spus Yolanda Crețescu, psihoterapeut.
George Chivu a trăit șase ani de coșmar, având curajul de a purta povara cancerului pulmonar, descoperit întâmplător la o simplă vizită la medic pentru o răceală. Cu sprijinul necondiționat al soției, a depășit provocările și îi încurajează pe ceilalți pacienți să lupte cu curaj împotriva acestei boli. Motivat de propria frustrare față de stigmatizare și de lipsa de informații despre cancerul pulmonar în stadii incipiente, George Chivu sprijină acum și alte persoane care trăiesc cu acest diagnostic.
„Eu îi rog pe cei care au cancer pulmonar să nu se ferească, să comunice și să nu le fie rușine.”, a spus George Chivu, pacient cu cancer pulmonar.
Această „întrebare potrivită” se referă la fenomenul prin care persoanele care împărtășesc vestea diagnosticului de cancer pulmonar sunt imediat chestionate cu privire la istoricul lor de fumat – lăsându-le să se lupte cu stigmatizarea înainte de a li se oferi sprijin sau compasiune, chiar și din partea celor dragi. Într-un cancer care are rata mortalității de 19,8% la cinci ani (cea mai mare dintre toate tipurile de cancer), această compasiune este crucială pentru a-i ajuta pe pacienți să facă față situației.
Psihoterapeutul Yolanda Crețescu ne învață că „Ai fumat?” este o întrebare egoistă, care jignește pentru că în momentul în care întrebi, nu ești atent la suferința celuilalt, ci la nevoia ta de a cunoaște.
„Ne aflăm într-un moment de egoism social când punem această întrebare. Întrebările corecte sunt cele care încep cu litera C – Cum te pot ajuta? Ce pot face pentru tine? Când ai nevoie de mine? Dar nu avem această prezență încă. Fugim de suferința din fața noastră. Și atunci trântim o întrebare care îl supără pe celălalt. Întrebăm din emoție, suntem iraționali.”, a adăugat Yolanda Crețescu, psihoterapeut.
„Inspiră speranța – Pune întrebarea potrivită” este o campanie a Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer în parteneriat cu The Lung Ambition Alliance, realizată cu un grant internațional AstraZeneca și sprijinită de MSD, Pfizer, Roche și Zentiva.
Află mai multe pe www.intrebareapotrivita.ro
