Se spune că Dragobete era un tânăr chipeș, poate chiar băiatul babei Dochia. Legendele spun că cea de-a 24 zi a lui Făurar (Februarie) marca nu doar începutul anului agricol, ci și nunta tuturor animalelor, oficiată de Dragobete. Era cel mai bun moment pentru ca tinerii îndragostiți să se întâlnească pentru că se credea că astfel vor rămâne împreună toată viața.
Cum era de așteptat, fiind vorba de iubire, Dragobetele românilor a început să aibă câte un corespondent și în alte culturi. Tinerii cu ochi pătrunzători ca ai lui Dragobete au devenit repede protectori ai iubirii. În mitologia greacă, tânărul șarmant purta numele de Eros, iar la romani, celebru tânăr jucăuș cu săgeți, Cupidon.
Doar presupuneri
Despre numele lui „Dragobete” nu se știe absolut nimic. Mai mult ca sigur au fost niște asocieri și potriviri de cuvinte cărora etimologii și etnologii au încercat să le găsească o explicație. Din toate supozițiile, concluzia legată de influența unei sărbători din calendarul creștin ortodox pare să fie pista pe care au mers cei mai mulți. „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” este consemnată în calendarul creștin pe 24 februarie. În limba slavă, denumirea sărbătorii este de Glavo-Obretenia, în timp ce, în Evul Mediu, românii o știau sub numele de „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”. Numele de Dragobete este atestat mai târziu de secolulul al XVIII-lea, fiind auzit prin Muntenia ori Oltenia și asociat cu începutul primăverii.
Tradiții de Dragobete
Potrivit celei mai vechi tradiţii, în dimineața zilei de Dragobete, fetele îşi spălau fața cu zăpadă, îmbrăcau straiele cele mai frumoase și mergeau la biserică, unde se întâlneau cu băieții. După slujbă, plecau împreună la pădure ca s-adune primele flori de primăvară. La întoarcere se aplica tactica zburătoritului, un joc al îndragostirii: fiecare flăcău își alegea o fată care îi era dragă și o alerga, iar dacă și fetei îi plăcea băiatul, se lăsa prinsă și sărutată în văzut tuturor. De aici zicala „Dragobetele sărută fetele!”. De multe ori, tradiția se lăsa cu un final fericit, căci tinerii ajungeau să se căsătorească.
Bătrânii aveau o vorbă: de Dragobete nu e bine să plângi! Se spune că cel care vărsa o lacrimă, urma să fie supărat tot anul, iar fericirea poate fi găsită abia anul următor, tot de Dragobete.
Iubire, păsări, flori, icoană
Toată lumea știa că pe 24 februarie nu se fac treburi casnice și nici nu se sacrifică păsări. Era ziua când ele își găseau iubirea, iar călătoarele se întorceau și începeau să își construiască cuib. Se mai spunea că, pentru a avea noroc în casă, primele flori de primăvară culese aveau un loc special: erau așezate la icoană.
Dragobete în 2024
Tradițiile s-au pierdut încet și sigur. Astăzi, de Dragobete bărbații își invită iubitele la restaurant, la club sau într-o vacanță surpriză. Se oferă flori și diverse cadouri, ba chiar, dacă apar situații tensionate, se ajunge și la ceartă. Dragobetele este un Valentine’s Day al românilor și cam atât. Ar spune unii că nu trebuie să existe o anumită zi pentru a marca iubirea vieții, ci o viață pentru a marca adevărata iubire.
