Aproape la fiecare patru ani, calendarul are o zi în plus, sub forma zilei de 29 februarie, cunoscută și sub numele de Ziua Bisectă sau Leap Day în limba engleză. Mai simplu spus, aceste 24 de ore suplimentare sunt incluse în calendar pentru a ne asigura că acesta rămâne în linie cu mișcarea Pământului în jurul Soarelui.
În timp ce calendarul modern conține 365 de zile, timpul efectiv necesar pentru ca Pământul să orbiteze în jurul Soarelui este puțin mai lung – aproximativ 365,2421 de zile. Diferența poate părea neglijabilă, dar de-a lungul deceniilor și secolelor acel sfert de zi pe an se poate acumula. Pentru a asigura consecvența cu adevăratul an astronomic, este necesar să se adauge periodic o zi în plus pentru a se recupera timpul pierdut și pentru a se sincroniza calendarul.
Multe calendare antice aveau luni bisecte
Multe calendare, inclusiv cele ebraice, chinezești și budiste, sunt lunisolare, ceea ce înseamnă că datele lor indică poziția lunii, precum și poziția Pământului față de soare. Deoarece există un interval natural de aproximativ 11 zile între un an măsurat prin ciclurile lunare și unul măsurat de orbita Pământului, astfel de calendare necesită periodic adăugarea de luni suplimentare, cunoscute sub numele de luni intercalare sau interstițiale, pentru a le menține pe drumul cel bun.
Lunile intercalare, însă, nu au fost neapărat regulate. Istoricii sunt încă neclari cu privire la modul în care primii romani și-au ținut evidența anilor. Se pare că un asemenea calendar roman timpuriu era format din zece luni, plus o perioadă de iarnă prost definită, a cărei durată variabilă îl făcea nelegat de anul solar.
În cele din urmă, această perioadă incertă a fost înlocuită de noile luni ianuarie și februarie, dar situația a rămas complicată. Astfel s-a folosit o lună intercalară de 23 de zile cunoscută sub numele de Mercedonius pentru a explica diferența dintre anul calendaristic și anul solar.
Decizia introducerii lunii Mercedonius revenea adesea consulilor, care își foloseau capacitatea de a scurta sau extinde anul pentru propriile lor scopuri politice. Drept urmare, pe vremea lui Iulius Cezar, anul roman și anul solar erau complet nesincronizate.
Iulius Caesar a introdus Ziua Bisectă, cu ajutorul egiptenilor
Pe lângă cucerirea Galiei și transformarea Romei dintr-o republică într-un imperiu, Cezar a reordonat calendarul roman, oferindu-ne planul pe baza căruia o mare parte din lume funcționează și astăzi.
În timpul petrecut în Egipt, Cezar s-a convins de superioritatea calendarului solar egiptean, care avea 365 de zile și o lună intercalată ocazional, introdusă atunci când astronomii observau condițiile corecte în stele. Cezar și filozoful Sosigenes din Alexandria au făcut o modificare importantă: în loc să se bazeze pe stele, ei au adăugat, pur și simplu, o zi la fiecare al patrulea an. Acea zi avea să cadă în a doua lună a anului – astfel s-a născut Ziua Bisectă. Cezar a adăugat două luni foarte lungi la anul 46 î.e.n. pentru a compensa intercalările ratate, iar Calendarul Iulian a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î.e.n.
Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au observat că timpul încă mai aluneca – calculul lui Cezar conform căruia un an dura 365,25 zile era aproape, dar încă supraestima anul solar cu 11 minute. Aceasta a fost o problemă pentru Biserica Catolică, deoarece data Paștelui s-a îndepărtat de locul ei tradițional, calculat ca fiind prima duminică după prima lună plină după echinocțiul de primăvară, cu aproximativ zece zile.
Papa Grigore al XIII-lea a comandat un calendar modificat, unul care a păstrat Ziua Bisectă, dar a explicat inexactitatea eliminându-l în anii seculari care nu erau divizibili cu 400 (1700, 1800 și 1900 nu au fost ani bisecți, dar 2000 a fost). Introducerea calendarului gregorian a marcat ultima schimbare a calendarului occidental așa cum îl cunoaștem astăzi.
Experții notează că calculul gregorian al unui an solar — 365,2425 de zile — nu este încă perfect și, prin urmare, va fi necesară o altă corecție. Din fericire, calendarul gregorian este inexact doar cu aproximativ o zi la fiecare 3.030 de ani, așa că omenirea are timp înainte ca acest lucru să devină o problemă.
Femeile pot cere în căsătorie bărbații pe 29 februarie
În mod curios, multe obiceiuri ale zilei bisecte s-au învârtit în jurul romantismului și căsătoriei. Tradiția spune că în Irlanda din secolul al V-lea, Sf. Brigita s-a plâns Sfântului Patrick că femeilor nu li se permitea să ceară bărbații în căsătorie. Așa că legenda spune că Sf. Patrick a desemnat singura zi care nu are loc anual, 29 februarie, ca o zi în care femeile ar avea voie să facă cereri de căsătorie bărbaților.
În tradiția greacă, totuși, se consideră ghinion căsătoria în Ziua Bisectă, iar statisticile sugerează că cuplurile grecești continuă să ia în serios această superstiție.
Există doar aproximativ 5 milioane de oameni în întreaga lume care s-au născut pe 29 februarie, șansele de a fi născuți în această zi fiind de aproximativ 1 la 1.461. Câțiva oameni celebri, printre care actrița și cântăreața Dinah Shore (născut în 1916), vorbitorul motivațional Tony Robbins (născut în 1960) și artistul hip-hop Ja Rule (născut în 1976) – sunt născuți pe 29 februarieDin punct de vedere tehnic, aceștia își pot sărbători ziua de naștere doar o dată la patru ani.
