Legea care ar trebui să-l apere pe angajat vs. angajatorul influent
După luni întregi de sarcini respectate, suflet pus și energie pe măsură, aștepți cu nerăbdare ziua de salariu, dar contul tău bancar rămâne gol. În loc de răsplată, primești vestea că firma nu are bani să te plătească. Este un scenariu nedorit, dar unul pe care îl trăiesc mii de angajați din România.
O situație nedreaptă și frustrantă devastează psihic pe oricine. Facturile continuă să vină, ratele nu așteaptă, băncile amenință și trec la fapte, cheltuielile zilnice sunt acolo, dar venitul pe care te bazai dispare. Mulți salariați ajung să se simtă neputincioși, ca și cum munca lor ar fi fost în zadar.
Dar realitatea este că nu ești singur și nici fără drepturi. Optimist vorbind, căci, cu un pesimism real, nimeni nu te poate salva atunci când angajatorul este o persoană „sus pusă”, pe care legea n-o vede, n-o aude.
Ce ar putea face Fondul de Garantare a Creanțelor Salariale pentru tine
Zic „ce ar putea face” pentru că… nu apucă să facă. Detaliez! Teoretic, acest fond funcționează ca o plasă de siguranță pentru angajați, exact în momentele cele mai grele, adică exact ce am descris până acum. Despre acest fond se spune că este alimentat de contribuția asiguratorie de muncă, plătită lunar din salariul brut de către angajator, și este administrat de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă. Deci, ar exista bani pentru tine. Da, da, ai înțeles bine, deși poate nu știai, ai contribuit indirect la propria ta protecție.
Cu alte cuvinte, când firma în care ai lucrat intră în insolvență și nu mai poate achita salariile, statul are obligația legală să intervină. Scriu și îmi vine să răd, că sună bine, dar continuă… rău.
Nu ca să pun paie pe foc, îți mai spun că fond se pot plăti salarii restante, plăți compensatorii și indemnizații, în limita a 5 salarii medii brute pe economie, pentru o perioadă de până la 5 luni consecutive – fie înainte, fie după deschiderea procedurii de insolvență.
Yap, am ajuns la punctul sensibil. Insolvență. Sau faliment, dar să nu treacă termenul de 3 ani de prescripție de la data scadenței salariului tău.
Unii avocați spun că au întâlnit oameni care au muncit ani de zile, iar într-o clipă și-au văzut firma dispărută și veniturile pierdute. Disperarea lor era uriașă, dar și neîncrederea că își vor mai primi vreodată banii. Și totuși, prin această procedură legală, mulți dintre ei și-au recuperat salariile.
Teoretic, ți se recomandă să nu lași timpul să treacă pentru ca nedreptatea să nu se adâncească, bazându-te pe legea care îți oferă protecție, dar practic….
Dumnezeu nu doarme! Știți ce zic…
Dacă ești într-o astfel de situație, scrie-ne și alătură-te demersului Știrile Media prin care prezentăm angajatorii pentru care există alte legi! Nescrise, dar aplicate!
P.S. Despre ITM și Inspecția Muncii în curând, într-un articol „kilometric”.
Sursă foto: Unsplah
