„Ie de Argeș”, exponatul săptămânii
„Ie de Argeș”, exponatul săptămânii la Muzeul de Artă Populară din Constanța. În perioada interbelică, portul popular a suferit transformări ca urmare a schimbării modului de viață al locuitorilor din mediul rural. Acestea s-au datorat intensificării contactelor între sat și oraș prin intermediul târgurilor, pătrunderii în gospodăria țărănească a unor materiale de proveniență industrială, înființării atelierelor rurale în care femei specializate în tehnicile țesutului și broderiei lucrau la comandă numeroase piese de port.
Cămașa prezintă altiță cu motive geometrice dispuse în casete
Exponatul acestei săptămâni este o ie de Argeș, în care se pot identifica elemente ale prefacerilor cămășii femeiești de sărbătoare, păstrându-se totodată linia tradiției croiului și decorului zonal.
Pânza cămășii, țesută în două ițe din bumbac, este mai rară și netedă. Broderia este executată cu bumbac mercerizat și mătase, iar în zona unde foile cămășii sunt încrețite la gât, apare cusătura pe crețuri în câmpuri de formă triunghiulară, numită popular „burta vacii”.
Cămașa prezintă altiță cu motive geometrice dispuse în casete. „Încrețul” de sub altiță este realizat în tehnica ajurului sau „șabac” (pe fire trase), cu mătase albă.
De-a lungul mânecilor largi, pe piept și spate, prezintă „râuri” cu motive geometrice realizate cu bumbac negru, alternând cu registre ajurate, albe.
Părțile componente ale cămășii sunt încheiate prin „cheițe” lucrate cu acul cu mătase albă.
Piesa este lucrată la mijlocul secolului al XX-lea și a fost achiziționată de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 2007.
În Muntenia, costumul tradițional, în special cel de femeie, are o remarcabilă valoarea artistică
Muzeul de Artă Populară Constanța deține o valoroasă colecție de costume populare, o parte din ea fiind prezentată în expoziția permanentă. Sunt expuse costume de sărbătoare din toate provinciile istorice: Moldova (Suceava, Vrancea), Muntenia (Buzău, Muscel, Teleorman, Argeș), Oltenia (Romanați, Dolj, Olt, Mehedinți), Banat (Timiș, Caraș-Severin), Transilvania (Pădureni, Sibiu, Sălaj, Valea Târnavelor, Arad, Țara Zarandului, Maramureș, Oaș, Bistrița-Năsăud, Cluj) și Dobrogea. O serie de fotografii de mari dimensiuni, amplasate deasupra vitrinelor, din care se poate observa cum se purta costumul de sărbătoare în satul tradițional completează expoziția permanentă.
În Muntenia, costumul tradițional, în special cel de femeie, are o remarcabilă valoarea artistică, elementele sale caracteristice fiind fastul și eleganța, ridicate la grad de artă în Muscel și Argeș, dar și în alte zone etnografice. O notă aparte este dată de folosirea firului metalic și argintiu, a fluturilor (paietelor) și mărgelelor folosite în broderia și alesăturile pieselor de costum.
Costumul de Buzău se remarcă prin eleganță. Motivele florale și fitomorfe de pe piept și mâneci, ies în evidență pe fondul alb al cămășii și se potrivesc perfect cu fota cu capetele roșii învărgate și ornamentate suplimentar cu alesături policrome. Fota este încinsă peste cămașă cu bete, iar pe cap se poartă maramă din borangic cu alesături.
În expoziție este prezentată și o cămașă femeiască fără poale din zona Buzăului, cu foile încrețite în jurul gâtului, cu altiță croită separat. Aproape întreaga suprafață a cămășii este brodată cu negru.
Costumul de Muscel, inclus în tipologia costumului cu fotă, este remarcabil prin valoarea sa artistică. Fota cu fond negru este ornamentată pe toată suprafața cu fir metalic auriu și argintiu, accentul fiind, prin compoziții compacte cu motive preponderent geometrice, pe poale și pe părțile vizibile în față. Cămașa musceleană se individualizează prin mânecile foarte lungi, strânse pe mânecă și prin amplitudinea decorului, într-o cromatică mai sobră, în contrast cu strălucirea fotei, care ajunge să acopere aproape întreaga suprafață a pieptului, motivele frecvent întâlnite fiind spiralele și „S”-urile. Marginile portocalii ale pânzei sunt o adevărată emblemă identitară a zonei etnografice Muscel. Ansamblul vestimentar este întregit de o maramă amplă și fină din borangic, cu alesături.
La costumul bărbătesc, piesa de rezistența este cămașa dreaptă, până la genunchi, brodată la guler, gura cămășii, mâneci și poale cu fir metalic auriu. Peste cămașă se încinge chimirul masiv din piele.
La costumul femeiesc din Argeș, nota distinctă este dată de prezența fotei de mici dimensiuni, care nu cuprinde tot corpul, motiv pentru care este asociată cu o catrință în față, ambele piese având de regulă aceeași cromatică și același registru ornamental, formând un ansamblu unitar, așa cum se poate observa și la costumul din expoziția permanentă. Fota este bogat decorată cu alesături policrome florale și geometrice, la realizarea ei, dar și a catrinței folosindu-se din abundență firul metalic. Cămașa cu mâneca răsfrântă (o altă notă distinctă a zonei), cu altiță, încreț și râuri, este bogat ornamentată, armonizându-se cromatic cu fota și catrința, folosindu-se și fluturii în decor. Marama amplă și diafană din borangic cu alesături întregește ansamblul vestimentar.
Portul popular de femeie din Teleorman face parte din tipologia costumului cu două catrințe (boscele). Specifică zonei este catrința din lână cu trup roșu învărgat, așa cum se poate observa și la costumul prezent în expoziția permanentă. Cămașa are un decor bogat, cu vișiniu, la realizarea căruia s-au folosit și fluturii metalici. Capul este acoperit cu marama din borangic cu alesături.
Sursă foto: facebook/Muzeul de Artă Populară
