Există o pasiune nebună pentru ziduri și stâlpi, în România, de parcă ne împărțim în mici cetăți, divizați în interiorul aceleiași țări. Ne place să ne separăm, să ne delimităm unul de altul și să ne lovim de tot felul de obiecte, pe care le punem în drumul nostru.
În cei mai recenți ani, a explodat fenomenul stâlpișorilor. Cu și din ei am făcut Un mare zid Românesc, întins în toată țara. Chinezii (chinejii, ca să vorbim pe toate limbile) au marele zid, cel ce pare însă mic în comparație cu înlănțuirea românească de stâlpi.
La noi, stâlpișorii aceștia au început să răsară cu miile mai ales în județele Constanța și Dolj. De exemplu, aici pe bulavardul Ferdinand, în apropiere de Spitalul de Boli Infecțioase, asfaltul s-a îmbolnăvit de la virusul din plastic al stâlpilor ce delimitează până și locul prin care trebuie să se încadreze pietenii. Zici că-i bagă cineva în țarc.
Lângă plaja Modern, alți stâlpișori mici, probabil puii celor mari definesc parcarea.
Bine, ce-i drept, mai bine ar fi să avem numai stâlpi din plastic, precum aceștia, decât de fier. Aceia sunt un pericol mortal, pentru șoferi și mai ales pentru motocicliști, în cazul unui accident în care victima ar fi proiectată pe trotuar. De fapt, în urmă cu ceva ani, o femeie a murit în acest mod groaznic.
Să ne revenim și să ne uităm puțin și prin Dolj! Iată cum aici, pe lungimea Drumului Național care leagă Craiova de Cetate, stâlpii galbeni împart pista între bicicliști și pietoni. Traseul se termină tot în plastic. Mai precis, în aceste scaune din plastic, puse lângă un bar, unde sătenii beau berea tot din sticlă sau tot din plastic. Aceasta, alături de stâlpișori e o altă modă galben-aurie, în România.
