Maria Dănilă, o alpinistă româncă, prima din România care a ajuns pe Annapurna, a reușit o nouă performanță impresionantă: a parcurs 100 de kilometri în condiții extreme, la temperaturi de până la minus 24 de grade Celsius, stabilind recordul feminin al probei de 100 km.
Dincolo de rezultat, povestea ei este despre curaj, pierdere, credință și puterea de a o lua de la capăt.
De la K2 la un vis din copilărie
Victoria Mariei este cu atât mai interesantă cu cât sportiva nu are în spate o carieră îndelungată în alergarea de anduranță. A început să alerge în decembrie 2025, iar în 5 luni reușise să parcurgă aproximativ 100 de kilometri într-o competiție care a durat 12 ore.
După ascensiunea pe K2, în august anul trecut, sportiva a trecut printr-o perioadă dificilă. Experiența de pe munte o consumase fizic și emoțional, iar promisiunea de a nu mai urca la altitudini de peste 8.000 de metri o obliga să caute o nouă direcție.
Și-a amintit atunci de un vis din copilărie: să ajungă în Antarctica.
O expediție montană costa cel puțin 55.000 de dolari, așa că a ales o altă provocare: un ultramaraton de 100 de kilometri, pentru care participarea presupunea un cost de aproximativ 18.500 de euro. Paradoxal, în momentul în care a luat această decizie, aproape că nu alerga deloc.
De la primele alergări în parc la 100 de kilometri pe gheață
Pregătirea a început în decembrie, cu alergări prin parc. În martie, Maria a terminat Maratonul de la Cluj în aproximativ patru ore și 15 minute.
În mai, la competiția S24H Timișoara, a parcurs 93,7 kilometri în 12 ore, clasându-se pe locul al treilea.
Ulterior, sub îndrumarea antrenorului Robert Hajnal, de la Trail Running Academy, a început o pregătire structurată, cu antrenamente de anduranță și viteză.
Start la minus 24 de grade. Temperatura resimțită: minus 34!
Provocarea din Antarctica a început cu o schimbare neașteptată. Startul cursei a fost mutat de la ora 8 dimineața la ora 1 noaptea, iar sportiva a reușit să doarmă doar aproximativ două ore înaintea competiției.
La start, termometrele indicau minus 24 de grade Celsius, iar temperatura resimțită, din cauza vântului, ajungea la minus 34 de grade.
Pe traseu, alternanța dintre zonele expuse vântului și cele mai adăpostite a făcut efortul și mai dificil. Transpirația acumulată pe porțiunile mai calde îngheța atunci când sportiva revenea în bătaia vântului.
A fost nevoită să își adapteze strategia de hidratare și alimentare, reducând numărul opririlor în cortul încălzit.
După aproximativ 13 ore și jumătate, a încheiat cei 100 de kilometri, stabilind recordul feminin al probei.
Sportiva a precizat că performanța sa privește strict competiția de 100 km, nu cel mai rapid timp feminin realizat pe această distanță în cadrul unei alte probe.
„M-am gândit că și tata aleargă cu mine”
Dincolo de dificultățile fizice, cursa a avut o puternică încărcătură emoțională.
În momentele cele mai grele, românca spune că s-a rugat și s-a gândit la tatăl său, căruia îi plăcea foarte mult să alerge.
La înmormântarea acestuia, promisese că va duce în Antarctica steagul care îi acoperise sicriul.
„M-am gândit că și tata aleargă cu mine”, a mărturisit Maria.
O performanță dedicată și unei cauze umanitare
Participarea la ultramaraton a avut și o componentă caritabilă. Sportiva a ales să susțină Asociația Ajungem Mari, organizație care sprijină copiii și tinerii instituționalizați.
După cursă, a avut ocazia să vadă și o colonie de pinguini, înainte ca organizatorii să decidă plecarea anticipată din Antarctica, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile.
Pentru viitor, își propune să continue participarea la competiții de anduranță în medii extreme.
Povestea sa demonstrează că uneori, după ce renunți la un drum, poți descoperi o provocare la fel de mare. Iar cei 100 de kilometri alergați în Antarctica au însemnat nu doar un record sportiv, ci și împlinirea unui vis din copilărie.
