Rodica Plopeanu: „Fermierii duc o luptă zilnică cu seceta, în tăcere. Satele se golesc, tinerii pleacă, iar pământul crapă”

Cu ocazia Zilei Mondiale pentru Combaterea Deșertificării și a Secetei, marcată anual pe 17 iunie, Rodica Plopeanu, deputata S.O.S. România, trage un semnal de alarmă cu privire la gravitatea fenomenului în România și la pericolul real în care se află agricultura, comunitățile rurale și echilibrul natural al țării.

Deputata începe declaraţia politică prin a sublinia semnificația profundă a acestei zile, care nu ține doar de statistici, ci de realitatea dură din teren:

„Astăzi, 17 iunie, este o zi cu rezonanță profundă pentru România, o zi care ne obligă să privim cu seriozitate spre un adevăr care se adâncește cu fiecare an: pământul nostru suferă. Ziua mondială dedicată luptei împotriva deșertificării și secetei nu este despre statistică, ci despre viață – despre viața câmpurilor, a satelor, a celor care își leagă existența de rodul pământului.” , transmite Plopeanu.

Ea atrage atenția asupra faptului că seceta a devenit o constantă, în special în regiunile sudice și estice ale țării:

„În special în sudul și estul țării, dar și în alte regiuni, se simte tot mai apăsat cum seceta devine o rutină și nu o excepție. Solul crapă sub arșiță, recoltele întârzie sau nu mai vin, iar gospodăriile își pierd echilibrul” , subliniază Plopeanu.

În acest context, fermierii sunt tot mai vulnerabili, iar efectele climatice devin previzibile, dar imposibil de gestionat fără măsuri clare. Plopeanu evidențiază și lipsa unor investiții esențiale care ar putea preveni sau reduce efectele deșertificării:

„Fermierii români, sprijinindu-se pe tot mai puțină apă și pe tot mai multă incertitudine, duc o luptă zilnică, adesea în tăcere. Ce a fost odinioară o întâmplare rară s-a transformat într-un ciclu previzibil, dar greu de stăvilit. Lipsa investițiilor în irigații, neglijarea lucrărilor de conservare a solului și absența unor măsuri bine gândite au transformat această provocare într-un risc național” , mai spune Plopeanu.

Deputata atrage atenția că impactul nu se vede doar în agricultură, ci în întreaga structură socială a satului românesc şi face apel la o schimbare de mentalitate și la o asumare serioasă a responsabilităților din partea celor care pot decide:

„Vorbim despre comunități întregi, despre generații care trăiesc cu privirea ridicată spre cer, așteptând o ploaie care întârzie. Despre satele care se golesc, despre tinerii care nu mai văd rostul unei munci legate de pământul devenit sterp. Este momentul unei schimbări de atitudine – nu sub impulsul unei mode internaționale, ci din nevoia de a păstra ceea ce încă avem. Avem nevoie de măsuri clare, de politici aplicate cu rigoare, de voință administrativă și locală.”

Ea subliniază că România are, în continuare, șansa de a acționa, inspirându-se din exemple internaționale:

„Alte țări au reușit să redeschidă drumuri acolo unde părea că nimic nu mai poate crește. Și noi putem. Soluțiile nu sunt spectaculoase, dar sunt eficiente: lucrări de reabilitare a terenurilor, folosirea de tehnologii agricole care respectă echilibrul natural, modernizarea infrastructurilor care distribuie apa și, mai ales, o gândire pe termen lung.”

În final, mesajul este unul de mobilizare, dar și de reflecție!

„Ziua de 17 iunie nu este doar un prilej de reflecție, ci și un semnal că e vremea să ne apropiem din nou de cele ce contează cu adevărat: pământul care ne ține și apa care ne dă viață. […] România are toate motivele să răspundă afirmativ – cu fapte, nu cu vorbe. Și exact asta trebuie să facem.” concluzionează Rodica Plopeanu.