Solidaritatea schimbă vieți
Solidaritatea schimbă vieți. Patricia are 13 ani, iar în urmă cu doar câteva luni risca să ajungă în scaunul cu rotile. O deformare extrem de gravă a coloanei vertebrale îi amenința viața. Tratamentele obișnuite și corsetele ortopedice nu au dat niciun rezultat în cazul său. Organele interne riscau să intre în colaps în orice moment, iar singura șansă la viață era o intervenție chirurgicală pentru corectarea scoliozei.
Operația a fost una riscantă, pentru că fetița suferă și de o afecțiune cardiacă, însă medicii au reușit să o încheie cu succes. Totul a fost posibil prin bunăvoința oamenilor simpli care au auzit de suferința copilului și au decis că se alăture unei campanii umanitare deschise în numele său.
Fiecare a donat după posibilități, de la 2 euro la sute de euro. În lipsa unei comunități unite în jurul unei inimi care se lupta să supraviețuiască, Patricia risca să ajungă într-un scaun cu rotile.
„Viața mea s-a schimbat radical. În primul rând, nu mai obosesc atât de repede, pot urca două etaje fără să simt vreun disconfort. Înainte de operație, după câțiva pași trebuia să mă așez, rămâneam fără aer, plămânii mei erau foarte presați în cutia toracică și nu puteam să respir. La cel mai mic efort simțeam că mă sufoc.”, ne-a povestit Patricia.
De la riscul de paralizie, la visul de a juca fotbal
Dar drumul către recuperare nu este doar despre aspectele medicale și fizice. Este și despre redescoperirea pasiunilor și a visurilor. Pentru Patricia, fotbalul a fost mereu o pasiune, iar acum visează să-și urmeze acest vis cu mai mult curaj și determinare.
„Domnul doctor Thiery, de la Spitalul Monza din Capitală, mi-a spus că la 6 luni după operație mă pot apuca de fotbal. Tati se teme însă că m-aș putea accidenta, cu toate acestea mi-a zis că o să îmi îndeplinească visul, adică o să mă ducă la antrenamente. O să lupt din toate puterile mele pentru acest sport minunat! Să sperăm că și fotbalul feminin o să fie mai apreciat decât este în acest moment.”, spune ea cu un zâmbet luminos.
„Vreau să mă fac psiholog”
În ciuda provocărilor pe care le-a întâmpinat și le va mai întâlni în drumul său către recuperarea completă, Patricia rămâne plină de optimism și hotărâtă să-și urmeze visurile.
„Vreau să mă fac psiholog, îmi place mult să ajut oamenii. Și pe mine m-a ajutat foarte mult doamna psiholog cu care am vorbit. Am avut început de depresie din care a reușit să mă scoată…”, a adăugat Patricia.
Din momentul aflării diagnosticului, prietenii au început să o alinte „Scolo”, o poreclă ce avea să îi provoace stări de anxietate. Reîntoarcerea la școală și în cercul de prieteni, după operație, a fost însă extrem de emoționantă, iar Patricia a avut parte de suportul emoțional de care avea atât de mare nevoie.
„Starea mea emoțională este cu tot alta. Am început să mă accept așa cum sunt și am mult mai multă încredere în mine. Nu mă mai văd atât de diferită de cei din jurul meu, chiar dacă eu am o tăietură pe tot spatele, pe care ei nu o au. În plus, toți colegii mei au fost fericiți când m-au văzut la școală. Două dintre fete chiar au început să plângă… S-au bucurat cu toții că operația a reușit, iar eu mă simt bine. Am lipsit aproape 4 săptămâni de la cursuri, am multă materie de recuperat, dar cu ajutorul lor și al profesorilor o să reușesc.”, ne-a mai povestit Patricia.
Operația pe care a suferit-o Patricia nu a fost doar o procedură medicală, ci a reprezentat o luptă între speranță și teamă. Riscul unei paralizii nu a fost un lucru ușor de ignorat, dar cu ajutorul medicilor, cu sprijinul familiei Patricia a înfruntat cu mult curaj această provocare.
„Implicarea comunității Salvează o inimă nu doar că a facilitat accesul la tratamentul necesar, dar a și oferit un sentiment de sprijin și solidaritate în momentele dificile. Fiecare gest de bunătate, fiecare donație – indiferent de dimensiunea ei – a contribuit la nașterea unui zâmbet sincer și lipsit de durere pe fața unui copil de 13 ani.”, a declarat Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă.
