Tradiții de Florii
În satul tradițional românesc, în sâmbăta dinaintea Floriilor, se celebrează „Lăzărelul”, dar și Moșii de Florii. Ziua este dedicată cultului morților, transmite Muzeul de Artă Populară Constanța.
Totodată, pomenirea celor adormiți se face și în biserică, în calendarul creștin-ortodox ziua fiind cunoscută ca „Sâmbăta lui Lazăr”, cu trimitere la celebrul personaj biblic, prietenul Domnului, ce a fost înviat de Iisus Hristos.
De la numele lui Lazăr din Betania a fost împrumutat și numele personajului din mitologia populară românească, Lăzărel. Despre el se spune că, poftind la plăcintele pe care le făcuse mama sa, a plecat cu oile sau caprele la păscut, s-a urcat în copac pentru a scutura frunze animalelor și a căzut, iar de aici i s-a tras moartea. Surioarele sale i-au găsit trupul neînsuflețit, l-au adus acasă, l-au îmbăiat în lapte dulce, l-au îmbrăcat în frunze de nuc și l-au îngropat, iar acesta a înviat metamorfozându-se în flori. Despre el se spune că a murit „de dor de plăcinte”. Din acest motiv, femeile fac în „Sâmbăta lui Lazăr” tot felul de copturi pe care le dau în această zi de pomană.
Odinioară, în această zi copilițe cu flori pe cap, dintre care una dintre ele, îmbrăcată în mireasă, Lăzărița, cântau despre moartea lui Lazăr, mergând din casă în casă. Gazdele le răsplăteau cu ouă.
Duminica Floriilor
În ultima duminică a Postului Mare, creștinii prăznuiesc intrarea lui Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, călare pe mânzul asinei.
Sărbătoarea, numită popular „Duminica Floriilor” sau „Floriile”, se bucura de mare cinste în satul tradițional românesc, fiind și în prezent respectată de către credincioși.
În această zi, se duc la biserică, pentru a fi sfințite, ramuri verzi de salcie, culese încă din ajun. Mlădițele salciei, arbore binecuvântat de Maica Domnului, amintesc de ramurile verzi de finic (denumire sub care mai este cunoscut curmalul), pe care mulțimea le ținea în mâini la intrarea lui Iisus în Ierusalim.
La finalul Sfintei Liturghii, ramurile verzi se aduc acasă pentru a fi așezate la porți, la ferestre, la streașina casei sau la icoană.
Cu mlădițele sfințite, odinioară se atingeau pe creștet copiii, pentru a crește mari și sănătoși, dar și animalele din gospodărie, pentru a fi ferite de boli. Despre fumul de salcie sfințită se credea că este bun pentru a împrăștia grindina, tunetul sau fulgerul, acesta fiind folosit și pentru a-i trata pe cei mici de sperieturi.
Conform tradiției populare, cine înghite azi trei mâțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri în gât tot anul. De asemenea, pentru a preveni durerile de mijloc, oamenii obișnuiau odinioară să se încingă, de Florii, cu o nuia de salcie sfințită.
În această zi se fac și predicții meteorologice, existând credința că așa cum va fi vremea de Florii, tot așa va fi și peste o săptămână, de Paște.
Fiind zi de praznic împărătesc (unul din cele 12 praznice împărătești din anul bisericesc), în această zi se dă dezlegare la pește.
Sursă foto: facebook/Muzeul de Artă Constanța
