Realitatea „parcată” în România în contrast cu apelul la solidaritate de la Guvern
Suntem țara în care nu mai întoarce nimeni capul după un S-Class, înafară de un polițist de la rutieră, dacă este cazul. Nici acesta însă nu stă, când se întoarce acasă, să-i spună soției sau iubitei că a oprit el un Mercedes, pentru viteză și că i-a dat șoferului o amedă echivalentă cu prețul unei oglinzi nemțești, luate de la dezmembrări românești.
Singura mașină (în anormalitatea zilelor noastre) care merită povestită, pozată și cumpărată, măcar în vis sau imaginație, este Lamborghini. Cu pozatul o rezolvi ușor, cum am făcut și noi, în cazul imaginii de deschidere din articolul pe care îl citiți acum. Eram pe drumuri, prin Dolj și na, am văzut așa din mers, prin geamul Daciei noastre de plătiori de taxe și impozite (șablon, da, dar unul corect) cum stă parcat un milion de euro, în această curte. Cam atât fac cele trei mașini, cu toate dotările și da, cumpărate la prima mână. Bine, dacă ar mai fi un rest de 200.000 de euro, până la suma rotundă de milion, am completa diferența cu mercedes-urile parcate lângă gospodăria cu cai metalici putere.
Proprietarul parcă nu s-a îndurat să lase celelate mașini pe care le deține, lângă Lamborghini, Ferrari și BMW-ul de clasă superioară. Sigur, e posibil ca o mașină de câteva zeci de mii de euro să facă rău uneia de sute de mii de euro, dacă stă prea aproape de ea. O ruginii? Cine știe? Noi putem doar să ne imaginăm.
Haideți să coborâm puțin și spre plaiurile noastre de nisip, unde sub Soare, în fața cluburilor din Mamaia Nord se adună aceste trei limuzine. Ah, ținem să subliniem că nu am folosit celebrul cuvât, BOLID, până acum. Ne-am săturat de el și noi și dumneavoatră și poate chiar și ceilalți colegi de presă.
Ok, dar care e legătura cu solidaritatea? Bună întrebare și mulțumim pentru ea!
Păi, așa cum e frumos, am luat-o pe calea corectitudinii, de la vârf. Am tăiat privilegii, sporuri pentru muncă în condiții vătămătoare. Perfect! Rămâne însă această situație și aici vă invit să ne imaginăm scena împreună:
Un actor care de curând a rămas fără sporuri pentru munca în condiții de luminozitate scăzută, la teatru, ori pentru expunerea ochilor la lumina reflectoarelor sau pentru alte chestiuni reale și verificabile, dă să treacă strada. Eh, cum stă să întindă primul pas, pe trecerea de pietoni, ori pe lângă ea, în fine, trece un bombardier cu ochelari la ochi mai mari decât parbrizul Lamborghini-ului pe care îl conduce.
Actorul respectiv care tocmai ce a rămas fără câteva sute de lei din salariul său de supraviețuire (dacă își face piața la Lidl) se poate întreba și el: Măi, dar oare cosmonatul mioritic ce conduce această navă spațială pentru realitatea noastră e și el solidar, cum ne cere Guvernul nouă tuturor?
Cu siguranță ați auzit de IRS, ANAF-ul americanilor. Cu siguranță ați aflat despre modul în care ești verificat în alte țări occidentale, la momentul în care faci o achiziție ce depășește cu mult venitul tău. Cu siguranță știți că nu ai cum, în SUA, spre exemplu să figurezi cu venituri zero sau doar de categrie medie și să-ți cumperi o mașină de sute de mii de dolari, fără să rămâi fără ea.
Măsurile acestea ce nu pot fi aplicate și la noi, mai ales acum, când trebuie să fim solidar? Asta ar putea să se întrebe actorul, bugetarul, cercetătorul, profesorul, polițistul (completați dumneavoastră lista) din România.
Solidaritatea presupune o componentă morală și necesită menținerea moralului omului de rând. Solidaritatea este un principiu și implică toată conunitatea, nu doar omul simplu și firav în fața sistemului.
Solidaritatea e menită să stea lângă alte cuvinte mari precum dreptate, egalitate. Din nou însă, așa cum se întâmplă și la locul de muncă, în cele mai multe cazuri, tragem exclusiv pe oamenii care oricum au spatele cu urme de la câte biciuri fiscale au primit.
Nu suntem pentru ura proletară și nici nu vrem să hrănim curente populiste. Suntem aici doar să dăm glas, în scris, întrebărilor oamenilor care ne citesc, în așteptarea răspunsurilor ce trebuie să vină de la cei ce ne ocolesc, în cele mai multe cazuri, politicienii.
