De ani de zile privim cum, sub pretextul modernizării și urbanizării, orașul Constanța se strâmbă și se cocoșează. Sloganul neauzit, dar intuit de mulți dintre noi este: sunteți proști, noi știm mai bine. Noi, adică gașca incompetentă de la primărie, cei care se cred constructori, arhitecți, urbaniști. Orașul nu numai că nu capătă vreo identitate de metropolă renăscută din cenușă, dar își pierde, pe zi ce trece, și ultimele raze de identitate interbelică.
Din cele câteva clădiri vechi rămase în picioare, multe sunt pe punctul de a se surpa, iar unul dintre cele mai cunoscute și mai importante edificii constănțene, Muzeul de Istorie, fosta primărie a orașului din Piața Ovidiu, se închide pe motiv de găuri în acoperiș. Între timp, Teatrul de Vară din stațiunea Mamaia rămâne un focar de infecție, ca de altfel toată zona Perla. Promenada Constanței, strada Ștefan cel Mare, este în reabilitate de câțiva ani, cu un rezultat monstruos.
Este atât de urât încât nici nu îți vine să te plimbi pe acolo. Forme absurde cu miros de kitsch ieftin, afaceri în faliment și, colac peste pupăză, un enorm magazin chinezesc, arată noua formă a centrului orașului. Evident că administrația locală se laudă cu investiții și bănci inteligente, însă se vede de la o poștă că nimic din oraș nu a fost gândit pentru a-i reda strălucirea, ci parcă pentru a-l transforma într-o tichie cu clopoței.
Cartierul de pe malul lacului este de o mizerie arhitectonică pe care nu o vezi nici măcar în Țăndărei, ca să citez un clasic în viață.
Clădiri mari și mici aruncate după cum a vrut fiecare să construiască, fără plan arhitectonic, fără cap și fără coadă.
Oricine merge în alte reședințe de județ din țară poate judeca și singur în ce cocină odioasă am ajuns să trăim. Brașov, Iași, Cluj, Oradea, Craiova, Alba Iulia sunt orașe care și-au recăpătat strălucirea de altă dată, vestigiile au fost reabilitate și puse în valoare, în timp ce în Constanța s-au reasfaltat la nesfârșit aceleași străzi, s-a distrus orice urmă de clasicitate, iar constănțenii au ajuns să plângă la vederea fotografiilor de arhivă.
Orașul era o adevărată perlă, unde Occidentul și Orientul s-au împletit armonios, unde arhitectura clasică și cea modernă își găsiseră o cale comună.
Metastaza a cuprins inima orașului, iar resuscitarea întârzie să apară. În scurt timp va fi prea târziu să se mai facă ceva, iar Constanța va rămâne locul stâlpișorilor, al kitschului și al unei manelizări urbanistice fără precedent. Și nu este mult până când și stațiunea Mamaia va fi ocolită de turiști.
La puținele restaurante rămase în picioare se mănâncă prost și scump, sub amenințarea unui personal ursuz, cu ochii doar pe bacșiș. Ultimul weekend l-am petrecut în Brașov. Este deja deranjant să mai compare cineva Brașovul cu Constanța. Este ca și când ai compara New Yorkul cu Dăbulenii, cel puțin din punct de vedere culinar.
Nu există un singur restaurant din orașul de sub Tâmpa în care să intri și să nu fii surprins de bucate, de atmosferă, de amabilitate și să nu îți dorești să te întorci și altă dată. La Constanța intri doar dacă ți-e foarte foame și ca să te convingi că mai bine rămâneai acasă. Te gândești că bucătarii sunt, de fapt, muncitorii necalificați care doar ce au terminat de pus, strâmb, o cărămidă pe Ștefan cel Mare. Or avea două slujbe, cine știe…
