de Mircea Maer
Recent, în biroul unei companii londoneze, implicate adânc în relația cu statul britanic, cu un contract major cu unul dintre cele mai importante ministere, am ascultat împietrit o discuție despre conflictul din Israel.
Omul din fața mea, cu care trebuia să discut, musulman, dezbătea problemele din Orientul Mijlociu cu alți colegi de birou. Le explica, frapant pentru mine, cum Israelul și media occidentală îi minte, cum în zona de conflict nu există victimele despre care auzim de săptămână încoace, cum asupritorii evrei îi măcelăresc sistematic pe musulmanii iubitori de pace și omenie. „Dacă ar putea ar ucide toți musulmanii din lume”, este concluzia tipului. „Dar noi știm ce este compasiunea”. Pe fața lui puteam să citesc însă doar ură și încrâncenare.
Din om ieșeau de la o secundă la alta afirmații pe care le aud și le văd în ultima vreme printre teoriile conspirației răspândite pe Internet: musulmanii vor doar să trăiască în pace, evreii sunt teroriști care ucid copii și femei în Gaza, care îi vor omorî pe toți credincioșii în Coran din lume imediat ce vor avea oportunitatea, Israelul este un stat opresor care a făcut din Gaza o temniță.
Nu a pronunțat cuvântul Hamas, nu a adus în discuție miile de acte teroriste comise în toată lumea în numele religiei sale. Și mai important este că ceilalți colegi îl ascultau atent și păreau sincer dispuși să creadă în cuvintele sale.
La protestele pro-Palestina din Londra și din alte orașe mari ale Europei am văzut oameni care cred cu adevărat astfel de cuvinte. Cum altfel ai putea să girezi nelegiuirile, crimele, copiii sfârtecați în case, oamenii nevinovați uciși în atacuri barbare. Când ieși în stradă în astfel de condiții înseamnă că mărșăluiești alături de cei care au decapitat nou-născuți, de cei care au atacat și omorât oameni în casele lor și pe străzi, de o armată de bestii. O faci, probabil, pentru că ai crezut în vorbele unuia care, fără niciun fel de dovadă, doar prin prisma propriei religii, îți arată o realitate distorsionată și, conștient sau nu, transformă agresorii în victime.
Cu o seară înainte, luasem cina în familia unor amici cu multe rude răspândite în Israel. Inclusiv mama bărbatului locuiește în Ierusalimul istoric. O rudă apropiată este în acest moment mobilizată în armata israeliană. Are acolo frați, nepoți, veri. Tatăl îi este înmormântat în Israel, iar el a stat ani acolo, înainte de a se stabili în Londra. Încerca să nu arate afectat, să se bucure în tihnă alături de noi de un pahar cu vin israelian. Nu reușea, pe fața sa se citea îngrijorarea pentru ai săi, pentru rudele și prietenii atât de greu încercați în aceste zile. Ne spunea că într-o școală dintr-o localitate din apropierea Fâșiei Gaza nu există niciun copil care să nu aibă o rudă ucisă în atacurile din Sâmbăta Morții. Ne spunea despre musulmani care cred că primesc locuri în Rai pentru fiecare evreu ucis, indiferent de vârstă. Asemenea idei îți zguduie, iremediabil, conștiința.
Războiul nu se duce doar în Israel, ci și pe străzile, în casele și în conștiințele noastre, ale celor din așa numita „lume civilizată”, din Occident. Până acum câteva zile credeam că vecinii, colegii noștri, indiferent de credințele lor, de locul unde se închină și de Dumnezeul în care cred, sunt oameni onești, binevoitori, cu aceleași valori, deprinse în ani și ani de conviețuire multietnică. Se pare că ne înșelăm și că nu e nevoie decât de minute sau secunde de agitație pentru ca oamenii să se schimbe radical.
Aud și văd oameni care se îndoiesc real de ceea ce se întâmplă în Israel. Oameni fără niciun fel de legătură de credință cu comunitățile musulmane, care aruncă în spațiul public teorii ale conspirației ciudate și neraționale. Aflu, astfel, cum serviciile israeliene ar fi pus la cale atacul din 7 octombrie, cum și-ar fi măcelărit propria populație pentru a declanșa un război total în Orientul Mijlociu.
Poate unora vă vine să zâmbiți când auziți astfel de absurdități, așa cum, poate, unii au râs atunci când în berăriile din Germania interbelică un individ cu mustăcioară ciudată le amesteca gândurile compatrioților cu discursuri de ură la adresa populației evreiești. Nimic rațional. Doar că cele 6 milioane de oameni uciși în lagăre de muncă și păduri, în case și pe străzi stau mărturie că raționalul și genocidul nu au nicio legătură. S-a întâmplat pentru că rațiunea a pierdut teren în fața nebuniei, iar oamenii simpli au intrat în acest joc crunt al demenței organizate. Precum persoana de la compania amintită, precum cei care visează zilnic teorii ale conspirației, precum cei care ies în stradă pentru a apăra și a scuza ucigași de copii.
