Valoarea bunurilor imobiliare se calculează la minimul din grila notarială
În ultimii ani, grație infuziei de capital de la UE și alocărilor de fonduri de la bugetul de stat și, după caz, din bugetele locale, autoritățile române au demarat lucrări de amploare în infrastructura țării.
Vedem și aflăm ce se întâmplă: obiectivele de interes local, național și cele strategice, au luat avânt. Multe dintre acestea se realizează la presiunea UE, altele la ordinul NATO dar, nu în ultimul rând, pentru nevoia de dezvoltare locală. Până aici, toate bune și frumoase!
Însă, din momentul luării deciziei de realizare a unui astfel de obiectiv, apar problemele: locația, cine deține terenul pe care se va realiza investiția de interes public și, pentru că statul nu prea mai este proprietar pe terenuri, intervin exproprierile.
De reținut este că, odată hotărâtă exproprierea, prin hotărâri de consiliu local, județean sau la nivel guvernamental, victimele, adică expropriații, nu mai nicio șansă să întoarcă lucrurile pe motiv că interesul local sau național primează. Apoi, pentru orice acțiune în instanță este nevoie de mulți bani, ceea ce înseamnă, de multe ori, sume mari și timp irosit inutil. Odată decisă exproprierea, expropriatorul, adică autoritatea legală, pune lucrurile în mișcare și se realizează transferul de proprietate, cu consecințele de rigoare.
Din acel moment, vorba unui turist prezidențial cu care ne-am procopsit de prea mult timp, ghinion pe capul expropriaților. De ce? Pentru că valoarea bunurilor imobiliare se calculează la minimul din grila notarială.
Aceste valori nu reflectă valoarea de piață, iar guvernanții și autoritățile locale, într-o continuă bătaie de joc față de cetățeni, dau despăgubiri de câteva mii sau zeci de mii (foarte rar) pentru proprietăți care valorează de foarte multe ori… mai mult.
În editorialul de vinerea viitoare din Știrile Media, vom prezenta cazuri concrete din urbea noastră, unde expropriații au luat calea instanțelor și au câștigat.
Urmăriți Știrile Media… merită!
