De 13 ani, un cartier declarat oficial „zonă rezidențială” există doar în documente. În realitate, proprietarii din zona Viile Noi – Heliport trăiesc într-un spațiu lipsit de infrastructura elementară: nu au apă, nu au gaze, nu au alimentare electrică, iar drumul de acces este un calvar permanent.
Singura porțiune asfaltată se termină la heliport. De acolo înainte începe un drum de pământ, sfâșiat de gropi, care devine impracticabil după fiecare ploaie. În lipsa oricărei intervenții din partea administrației, oamenii au ajuns să-și repare singuri accesul spre propriile case.
Reparații improvizate pe banii locuitorilor
În fiecare an, vecinii strâng bani între ei pentru a astupa gropile cu pietriș.
„Strângem în jur de 15.000 de lei de fiecare dată. Nu ca să modernizăm drumul — doar ca să putem ieși din curte. E absurd”, spune unul dintre proprietari.
Situația este agravată de faptul că drumul este public și este tranzitat frecvent de utilaje agricole grele, care distrug rapid orice lucrare improvizată. Utilajele circulă, autoritățile văd, dar nu intervine nimeni.
„Anul trecut nu am reușit să strângem bani cât să plătim și basculante și am folosit mașinile personale.”, spune un alt proprietar.
Copii crescuți printre noroaie și promisiuni
În zonă locuiesc familii cu copii care merg zilnic la școală, traversând acest traseu dificil indiferent de anotimp.
„Nu cerem lux. Cerem condiții minime. După ploaie, nu putem ieși din cartier. Ne întrebăm ce se întâmplă dacă vine o ambulanță”, spun locuitorii.
Pentru părinți, situația a devenit un stres constant, iar sentimentul este că trăiesc într-o comunitate abandonată administrativ.
Sesizări repetate, răspunsuri trase la indigo
Oamenii afirmă că au trimis zeci de solicitări către instituțiile locale, cerând termene clare și soluții concrete. În schimb, primesc răspunsuri generale, fără angajamente, fără date, fără planuri publice.
„Ne răspund cu formulări identice, de parcă sunt copiate dintr-un șablon. Nimeni nu vine în teren, nimeni nu ne spune când se face ceva”, afirmă un alt rezident.
După mai bine de un deceniu, lipsa infrastructurii nu mai poate fi pusă pe seama întârzierilor birocratice, spun oamenii, ci pe lipsa de voință administrativă.
Un cartier ignorat, într-un județ european
Cum este posibil ca o zonă declarată rezidențială prin PUZ să fie lăsată 13 ani fără utilități? Cum pot fi eliberate autorizații de construire fără drumuri funcționale și rețele de bază? Cine își asumă această situație?
Sunt întrebări la care locuitorii spun că nu au primit niciodată un răspuns real.
„Plătim taxe, avem acte, avem copii, avem proprietăți. Suntem tratați ca și cum nu existăm”, spun aceștia.
Apelul lor este direct și public: stoparea amânărilor, asumarea unui calendar oficial și demararea urgentă a lucrărilor pentru un cartier care, de 13 ani, rămâne captiv între hârtii și noroi.
Ar trebui si proprietarii sa si asume ca au fost prostiti de proprietarul pamantului, care nu se stie cum, a reusit sa bage in intravilan acel pamant si a mai reusit sa va proateasca intr un mod uimitor. Cum sa cumperi un pamant care nu are nimic ca utilitate si apoi sa te plangi primariei ca ai fost prost??