Acest articol este adresat, în mod egal, oricărei persoane care prezintă interes față de domeniul medical, pacienților care au trecut prin experiențe nefericite, medicilor practicanți și proprietarilor de afaceri medicale.
Încep să scriu despre Stomatologie pentru că e tema zilei și voi folosi o exprimare pe înțelesul tuturor pentru că vreau ca mesajul meu să fie lămuritor. Da, Stomatologia are proceduri medicale care sunt însoțite de disconfort major și durere greu de suportat pentru anumite persoane (printre care mă număr, din nefericire). Așa se ajunge la nevoia administrării anesteziei, locale (când vezi tot ce se întâmplă în jurul tău, dar nu simți durerea) sau cu sedare (când dormi, poți simți chiar și durerea, dar nu ți-o vei aminti niciodată).
În timp ce anestezia locală este administrată de medicul stomatolog, pentru sedare este nevoie de un medic ATi și de o dotare minimă în cabinet. Legal și administrativ vorbind, pentru acest tip de serviciu este necesară avizarea DSP, dotarea necesară și obligatorie reglementată prin actele normative în vigoare și un raport juridic corect cu medicul anestezist (contract de colaborare, de prestări servicii, angajare etc).
TOATE, absolut toate substanțele administrate unei persoane, la fel ca și toate procedurile medicale, indiferent de specialitate, prezintă riscuri. Și aici discutăm la modul general, nu doar în Stomatologie. Desigur, cele care implică „deconectarea” de la realitate (cum este sedarea sau anestezia generală) prezintă un risc crescut. Riscuri mari sunt și atunci când corpul primește medicație (substanță de contrast, de exemplu, administrată în anumite investigații imagistice, un vaccin sau chiar un tratament intravenos cu o substanță care poate proceduce alergie etc).
Există un acord informat al pacientului în care sunt enumerate toate efectele adverse. Fiecare unitate medicală este obligată de legislație să dea la semnat acest document. Da, informează corect și complet pacientul, dar dacă ne întrebăm în ce măsură „scapă medicul de vinovăție” în cazul unei situații delicate… e greu de zis.
Așadar, trebuie înțeles că tehnicile medicale implică riscuri de accidente și complicații necesar a fi cunoscute și asumate de medic și de pacient sau aparținător (când pacientul este minor sau este adult dar se află în imposibilitatea de a se exprima din cauza unei situații medicale speciale etc). Amintim că există o asigurare de malpraxis pe care orice medic trebuie să o aibă – de aici și o parte din decontările către pacient sau familie în cazul unui proces câștigat.
Revenim la complicațiile unei proceduri/intervenții medicale. Trecând peste etapele birocratice, a analizelor medicale și a altor investigații care sunt solicitate de medicul ATI (analizate în cadrul unei consultații preanestezice), ajungem la momentul în care intervenția nu decurge conform planului.
Folosind o exprimare pe înțelesul tututor, „trezirea din anestezie” sau o reacție alergică – șoc anafilactic instalat la scurt timp de la administrarea unei substanțe. Sunt momente critice în care experiența medicului ATI este vitală, suntem tentați să afirmăm. Însă, haideți să o spunem cu sinceritate și să admitem că sunt situații specificate în literatura de specialitate (unele foarte rare), când nu se mai poate face nimic… Nimic.
Adevărat! Este o tragedie pentru familie, dar și pentru medic. Chiar și pentru unitatea medicală în care s-a produs nefericitul eveniment. Mă refer aici la sectorul privat, în principal, pentru că sunt mediatizate extrem de puțin dramele familiilor care au pierdut un apropiat într-un spital de stat, de exemplu. Și poate aici e nevoie de o mai mare transparență.
Încep anchetele firești. Documente, acte – avize, autorizații. Minister, DSP, Colegiul Medicilor etc. Este o procedura care îi implică pe toți aceștia, fiecare pe zona lui de interes. La final se trage o concluzie și se iau niște decizii.
Cum nu toți suntem medici, nu este corect să ne dăm cu părerea mai mult decât pregătirea ne recomandă. Ca jurnalisți, la ȘtirileMedia prezentăm informațiile pe care le avem din surse sigure (declarațiile persoanelor implicate, care au asistat etc, pozițiile oficiale ale autorităților etc), din surse neoficiale (aflate de la cunocuți care au văzut, auzit sau chiar personalul implicat care refuză să facă publice detaliile etc – și în acest caz facem precizarea DIN SURSE) sau documentare din surse generale (când facem mențiunea Sursă: ….. sau folosim alte exprimări).
Referindu-ne acum la cazul fetiței de 2 ani care a murit în timpul unei intervenții pentru care a fost sedată într-un cabinet stomatologic, organele competente vor face lumină, sperăm. Camerele de supraveghere joacă un rol foarte important, la fel și alte instrumente prea bine cunoscute de anchetatori.
Însă haideți, dacă sunteți antreprenori în domeniul medical, să vă aliniați cât mai mult legislației, să fiți chiar „mai catolici decât Papa”, să vă luați toate măsurile, să vă protejați și pe voi, nu doar pe pacienți. Haideți să investiți mai mult în echipamente (performante), să nu mai faceți rabat de la calitate, să nu se depună praful pe niște coli A4 cu proceduri de lucru! Haideți să implementați tot, să respectați tot! Și haideți să schimbați strategia de comunicare! Puteți fi timp de 20 de ani cei mai buni în domeniu… și să o pățiți o singură dată din cauza unei greșeli de inexplicat.
Dacă sunteți pacienți, nu treceți peste cuvântul medicului, nu încercați să fentați pentru că riscați! Iar dacă nu sunteți împăcați cu un anumit aspect, există second-opinion!
Dacă sunteți autorități, haideți să uitați de partid, de rude sau prieteni și să vă faceți treaba!
Cu Dumnezeu înainte!
Sursă foto: Unsplash
