Urșii de pe Transfăgărășan, atracție turistică sau pericol?
Urmăresc subiectul cu interes și mă bucur când întâlnesc oameni care au înțeles „mecanismul” de funcționare al urșilor noștri, cu cât mai mult cu cât presa prezintă frecvent cazuri tragice și transmite semnale de alarmă.
Sunt ani de zile de când exemplarele (cu sau fără pui) de pe Transfăgărășan au părăsit pădurea, ieșind la stradă, învățând că așa găsesc surse rapide și sigure pentru a-și potoli foamea. Mai exact, în vecinătatea drumurilor tranzitate, acolo unde oamenii chiar se opresc pentru a-i hrăni.
În teorie, ursului autonom îi este frică de om și evită să-l întâlnească ori să-i încalce teritoriul. Dar, ursul „cerșetor”, obișnuit cu hrana obținută ușor, aproape că și-a pierdut abilitatea de a se hrăni singur, în pădure. Așa se face că ursul dependent de om, atunci când este alungat, nu doar că nu se sperie, dar poate deveni agresiv și atacă, mai ales dacă este flămând. Asta și pentru că simte că i se refuză un drept.
Astăzi, o prietenă mi-a povestit că s-a simțit ca la o „expoziție de urși pe Transfăgărășan, mai ceva ca la ZOO. N-am oprit. Erau foarte mulți. Am făcut poze din mers.”
Într-una dintre imagini se vede un urs care s-a apropiat foarte mult de mașina lor.
Nemulțumit parcă, ursul a rămas pe poziție, așteptând următoarea mașină. Dintr-una trebuie să îi arunce cineva o părticică din masa de prânz.
La câțiva pași distanță, un alt urs iese din pădurea deasă. După mers, este un optimist.
Prin mișcările pe care le face parcă salută audiența. Sau cere. Atenție sau de mâncare.
La nici 2 minute distanță, un urs impunător pare că-și face siesta.
Poate a avut mai mult noroc și, satisfăcut, se relaxează privind șoseaua și mașinile care încetinesc pentru ca pasagerii să-l fotografieze.
Georgiana era în mașină cu soțul ei și cei doi copii, iar peisajul completat de urși a fost memorabil. Dincolo de imaginea aceasta este riscul… pericolul real pe lângă care trec, sau cu care se întâlnesc la propriu, cei care au curajul să se dea jos din autoturism.
Dacă n-ar fi atât de comod, ursul ar putea „strâpunge” tabla unei mașini staționate și de aici mai departe… vă închipuiți singuri.
Reamintesc ce spun specialiștii: Nu da niciodată mâncare urșilor cerșetori! Bunăvoința ta îi îndepărtează de pădure, și-i face dependenți! Un urs hrănit de om este un urs mort, pentru că își pierde abilitatea de a se hrăni singur, poate deveni agresiv și, în final, va fi împușcat sau, în cazul cel mai bun, relocat pe un teritoriu necunoscut. Este ilegal și riști amenzi usturătoare. Deși rar pusă în practică, există o lege care interzice hrănirea animalelor sălbatice, iar amenzile pot ajunge la 10.000 de lei.
Închei aici, cu convingerea că nu veți risca niciodată să opriți în preajma unui astfel de monstru sălbatic, că nu veți deschide geamul mașinii pentru a-l servi din mână. Nici măcar pe puiuț, oricât de drăgălaș vi s-ar părea că este…. nici de dragul unei poze sau al unei filmări, nici de dragul unei experiențe unice… care poate fi și ultima din viață…
