În autobuze mai circuli fără abonament la societatea de transport, dar nu și fără abonament la telefon. Mobilul este drogul tehnologic al momentului, la fel cum zgomotul de fundal al acestor vremuri, în autobuz este dat de videocall-uri.
Sunt români care stau pe apeluri video și dacă mașina e atât de plină, încăt se aplatizează în masa de oameni, precum android-ul pe care îl țin în mână. Acum, practic nu mai există o cursă pe care s-o iei, fără să auzi pe cineva cum vorbește de parcă face o transmisiune în direct, la o emisiune de scandal.
Mă găndesc că acești oameni au fost chinuiți în copilărie de părinții lor. Or fi fost puși să asculte radio non-stop, în timp ce prietenii lor se uitau la televizor. Or fi promis că atunci când se vor face mari, vor sta numai cu ochii în ecrane.
Nu știu, în acest moment, dacă mai este posibil să te urci într-un mijloc de transport ( exprimare de Poliție, scuzați!) și să nu vezi un ecran de telefon deschis din care se revarsă o burtă mare sau din care se ivește pe ecran un cap cu freză de cocalar. În fine, indiferent că vedem o burtă supradimensionată și păroasă pe acel ecran sau o freză de maneliadă, neapărat trebuie să și auzim ce a făcut „boss-ul” respectiv. Tot autobuzul trebuie să ascultăm ce face unu pe care îl cheamă „boss”. Nu are importanță dacă respectivul conduce firme sau se conduce singur în faliment, dar pe el, în mod inevitabil în cheamă „boss” și intră prin apel video, de parcă e reporter de război.
Ce poate fi atât de urgent și de transmis neapărat în format video? Un breaking news, nu? Adică, de ce nu mai poate aștepta ace apel câteva minute, până când omul apelat coboară din mașină? Trebuie să fie ceva urgent. Așa ar fi logic, însă tot ce auzi este o discuție fără sens cu „Ăăăăă, oooooo, îîîîîîî, aha, da mă vere, pupa frate, da, boss-ule”.
Aici, companiile de transport pot să resolve situația foarte ușor. Dacă le-ar cere Boșilor un leu pe apel video, așa Boși cum sunt ei, s-ar da jos și ar muta transmisiunea în direct ce nu suporta amânare, în stradă. Acolo, măcar traficul și vântul le mai poate acoperi discuțiile filosofice care ne lasă răni pe creier.
