Recent întoarsă din Turcia, femeia a povestit pentru ȘtirileMedia cum totul este precum o „fabrică de operații”
Vom spune încă de la începutul relatării faptul că prezentăm informațiile din acest articol cu scopul de a preveni pacienții care intenționează să se opereze într-o țară străină, mai ales dacă nu cunosc limba și nu s-au documentat suficient de bine înainte. Totodată, în povestea pacientei nu veți găsi dezvăluit numele spitalului privat unde constănțeanca a fost operată și nu se vor face mențiuni nici despre identitatea medicului, căruia nu are ce să-i reproșeze. Respectăm confidențialitatea datelor și, mai presus de toate, apreciem deschiderea cu care tânăra a dorit să vorbească pentru cititorii noștri.
„De 12 ani visez la operația asta. La început am vrut să mă duc la București, am tot amânat, dar am rămas cu ideea în cap. La începutul acestui an, o prietenă și-a făcut gastric sleeve în Turcia. Și-a tăiat stomacul, a început să slăbească repede, fiind mulțumită de rezultat. Deși nu mi-a povestit detalii (dar nici nu am cerut), despre partea medicală s-a arătat atât de mulțumită încât am zis că acolo mă duc să mă operez. A punctat faptul că este un spital foarte curat, iar prin asta m-a convins. Am luat legătura cu un intermediar care se ocupă de relația pacient – spital, în funcție de naționalitate. Eu am avut drept pacient care cu o moldoveancă de la Chișinău, iar pentru că vorbea limba română, m-a ajutat enorm.
Foarte pe scurt, nu mi-au cerut acte medicale, ci doar am programat operația, mi-au transmis costurile și faptul că 2-3 nopți voi sta în spital, apoi o să am nevoie de alte 2 zile, când voi sta cazată la hotel, urmând ca externarea să mi-o facă după controlul final, la 2 zile după intervenția chirurgicală. Am achitat un avans, fiind recomandată de o pacientă a spitalului, mi s-a aplicat un discount de 250 de euro. Costurile totale ale operației mele au ajuns la 3.500 de euro. Eu am făcut Tummy Tuck 360-degree liposuction – full body contouring.
Am fost preluată de la aeroport, dar nu individual, ci împreună cu alți pacienți. De aici au început nemulțumirile mele, pentru că nimeni nu-ți spune că poți sta în aeroport și 1-2 ore să aștepți pe cineva care poate vine cu un alt zbor. Cum ar veni, am fost transferați la grămadă. Imediat ce am intrat în spital și am parcurs formalitățile privind documentele, a trebuit să plătesc, inclusiv două unități de sânge. Adică, mi-au explicat că pe timpul operației este posibil să am nevoie de transfuzie de sânge. Am plătit 600 de euro pentru acest serviciu, o cheltuială despre care nu mi-a vorbit nimeni înainte. M-am trezit în fața faptului împlinit. Ce-i drept, nu am avut nevoie de transfuzii, iar la două săptămâni de la externare am primit banii înapoi.
Îi rugam disperată să-mi pună ceva în perfuzie pentru că mă durea cumplit
După ce am fost dusă în salon au început să vină asistentele pentru a-mi recolta sânge, m-au dus la radiografie și alte investigații pe care mi le-au făcut atunci, cu puțin timp înainte de operație. Aveam 6 ore de la internare când m-au dus în sala de operații. A durat 4 ore și am primit anestezie generală. M-am trezit greu, destul de amețită și nu am avut norocul să am lângă mine o asistentă empatică. Tremuram foarte tare și întrebam dacă e normal, a durat până mi-au pus analgezice, mă durea foarte tare și aveam nevoie urgentă de calmante. Gândiți-vă că eram tăiată de jur imprejurul abdomenului, iar la spate mă durea cel mai tare. Nu a stat nimeni lângă mine, m-au lăsat într-un pat ca să-mi revin complet din anestezie. Îi rugam disperată să-mi pună ceva în perfuzie că mă durea cumplit, dar nu au percutat. Abia după ce i-am spus medicului, a venit cineva la mine. În plus, îmi era foarte sete, sunam asistenta, anunțam recepția, mereu îmi spuneau „imediat”. După 6 ore mi-am potolit setea, deși între timp îmi aduseseră cina, dar fără ceea ce le cerusem.
Sfat pentru pacienții care pleacă din țară pentru operație: să aveți 2 sticluțe mici de apă în bagaj. Să vă mai zic și că asistentele nu cunosc limba engleză, iar noaptea, când translatorul nu este cu tine, efectiv nu poți că comunici cu ele. Mi se pare total nepotrivită această situație în condițiile în care vorbim despre un spital mare unde vin pacienți din toată lumea. În recepție personalul vorbește în chineză, norvegiană, rusă, italiană, însă cu personalul medical te înțelegi doar dacă folosești Google translate.
În primele ore după operație am dormit cu intermitențe pentru că mă durea cumplit. Parcă mă deranja și corsetul pe care mi l-au pus imediat ce s-a încheiat intervenția chirurgicală. Slavă Domnului, 2 zile postoperator nu au apărut complicații și mi-au dat voie să plec la hotel, cu mențiunea că trebuie să revin la control după 2 zile.
Mizerie, miros insuportabil de igrasie, inclusiv de tutun
Când am ajuns la hotel am avut un șoc. Să fie bine înțeles, hotel pus la dispoziție de ei. Mizerie, miros insuportabil de igrasie, inclusiv de tutun. Nu erau condiții de siguranță pentru un pacient operat, care trăgea după el tuburi de dren, care era pansat și care avea nevoie de un mediu cât mai curat. Am cerut să fiu mutată, iar acest lucru a fost posibil doar pe cheltuiala mea. Din nou, un aspect ce trebuie îmbunătățit. Le-am sugerat celor din spital să viziteze hotelul înainte de a trimite pacienți acolo. Nu am primit medicație din spital pentru următoarele zile, ci doar o rețetă cu care, așa operată cum eram, aplecată de spate și mișcându-mă ca o băbuță, am stat la coadă într-o farmacie ca să-mi procur antibioticul, analgezicul și antiinflamatorul.
După 2 zile, am revenit la spital. Medicul care m-a operat ar fi trebuit să-mi facă acel control final și să-mi schimbe pansamentul, dar pentru că a întârziat mașina care m-a preluat de la hotel și doctorul a intrat în operație până am ajuns la unitatea medical, de mine s-a ocupat o asistentă. Am primit o scrisoare medicală, un document prin care atestă că sunt aptă pentru zbor și câteva accesorii pt a-mi schimba singură bandajele în primele zile când ajung acasă. Nu am primit nicio indicație, absolut nimic. A trebuit să citesc pe tema asta. Este adevărat că la fiecare 2-3 zile am fost contactată de translator pentru a afla cum se prezintă starea mea de sănătate. Sunt foarte bine, slavă Domnului, dar încă am dureri, la aproape 3 săptămâni de la operație.
Tot ce avea bentiță neagră în păr era bărbat care își făcuse transplant de păr, toate nasurile bandajate erau cu rinoplastie, foarte multe femei trecute de a dou.a vârstă cu lifting facial și, cred eu, mulți și cu dantura înlocuită
Îmi amintesc că m-am chinuit foarte tare în aeroportul din Istanbul pentru că de două ori a trebuit să ne verifice bagajele iar eu nu puteam să ridic nimic. În avion, la fel, noroc cu alți călători care m-au ajutat. Și, apropo de călători, 80% din pasagerii din avion era cu operație ca mine. Tot ce avea bentiță neagră în păr era bărbat care își făcuse transplant de păr, toate nasurile bandajate erau cu rinoplastie, foarte multe femei trecute de a doua vârstă cu lifting facial și, cred eu, mulți și cu dantura înlocuită. Fiecare suferea în felul lui, dar se bucura și că revine în țară cu un look nou.
Per total, cu bune si cu rele, cel mai important pentru mine este rezultatul. Sunt extrem de mulțumită, dar vreau să știe cele care intenționează să se opereze că este destul de chinuitor, că le ajută dacă au un însoțitor și că vor fi cheltuieli suplimentare pentru care să fie pregptite. Totodată, să nu se aștepte la empatie, grijă sporită și o atenție specială. E ca într-o fabrică acolo; te scoate cu targa și o bagă pe următoarea. Cred că turismul ăsta medical a ajuns să fie mai important pentru spital (e), decât experiența și feedback-ul pacienților.”, a încheiat constănțeanca operată într-unul dintre cele mai apreciate spitale private din Istanbul, precizând că este convinsă de faptul că multe persoane se regăsesc în povești similare, prin experiențele trăite.
Sursă foto copertă: Unsplash / Sursă foto articol: arhivă personală pacientă
