Organizaţia Salvaţi Copiii România atrage atenţia că prevederea care stipulează că actul sexual cu un minor care nu a împlinit 16 ani este considerat viol dacă diferenţa de vârstă depăşeşte cinci ani, potrivit modificărilor aduse Codului Penal, este excesivă şi creează condiţiile comiterii de abuzuri sexuale.
Salvaţi Copiii solicită expres restabilirea diferenţei maxime de vârstă de la 5 ani la 3 ani, doar pentru situaţiile în care implicaţi în actele sexuale sunt doar minori, cu excluderea acestei cauze de impunitate (diferenţa de vârstă între făptuitor şi minor) dacă unul dintre parteneri este major.
O altă problemă gravă a modificărilor aduse este lipsa de protecţie a minorilor între 16 şi 18 ani împotriva relaţiilor sexuale consensuale comise de un membru de familie sau de o persoană care convieţuieşte cu minorul, de o persoană care avea obligaţii de îngrijire, ocrotire, educare ori de pază faţă de minor, comise în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă acestea au avut ca urmare vătămarea corporală sau au pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod etc.
Cauza de impunitate introdusă în 2009, în Codul Penal, ca urmare a propunerii Salvaţi Copiii, prevedea doar o diferenţă maximă de 3 ani. În Italia, Austria, Elveţia, unele state americane etc., diferenţa e stabilită la 3 ani, în altele, precum Canada, la 2 ani.
În prezent, această diferenţă a fost majorată la 5 ani şi este luată în considerare pentru câteva infracţiuni care se referă la abuz sexual asupra unui minor sub 16 ani, comise fără acte de constrângere şi care nu corespund niciuneia dintre situaţiile agravante de la aliniatul 4, 5 sau 6.
Diferenţa de vârstă de 5 ani poate fi interpretată ca o încercare de a echilibra protecţia minorilor cu realitatea relaţiilor interpersonale. Cu toate acestea, noua prevedere, de extindere a cauzei de impunitate de la 3 ani la 5 ani, nu ţine cont de maturitatea emoţională şi psihologică a minorilor, care variază semnificativ, situaţie care poate conduce la forme de abuz şi exploatare sexuală.
Relația dintre un copil de 11 ani și un adolescent de 16 ani ar putea fi considerată abuzivă
De exemplu, un copil de 11 ani şi un adolescent de 16 ani sunt la stadii foarte diferite de dezvoltare şi maturizare sexuală, iar o relaţie între ei ar putea fi considerată abuzivă ori inadecvată din punct de vedere etic şi psihologic, chiar dacă este „permisă” de lege, cu efecte psihologice pe termen lung asupra copilului de vârstă mai mică. O disproporţie mult mai accentuată a discernământului sexual (sau a „majorităţii sexuale”, cum este numită în doctrina penală franceză) o putem constata în relaţia sexuală pe care noile prevederi penale o permit între copiii cu vârsta de la 13 ani până la împlinirea vârstei de 16 ani şi majorii de 18-21 de ani, situaţie pe care dispoziţiile penale anterioare o interziceau şi o sancţionau cu pedeapsa cu închisoare.
Astfel, diferenţa de vârstă de 5 ani, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2024, se aplică tuturor faptelor care se încadrează la art. 218 indice 1 (Violul săvârşit asupra unui minor), art. 219 indice 1 (Agresiunea sexuală săvârşită asupra unui minor), art. 221 (Coruperea sexuală a minorilor).
Un simplu calcul aritmetic va conduce la respingerea plângerilor penale în cazul unor acte sexuale care au loc între parteneri cu următoarele posibile configuraţii ale vârstelor: 11-16 ani, 12-17 ani sau situaţiile inedite nepermise până în prezent, 13-18 ani, 14-19 ani şi 15-20 de ani.
Din perspectiva efectelor abuzurilor sexuale asupra copiilor, această modificare creează o situaţie de risc pentru copiii sub 16 ani, ceea ce nu ar fi fost posibil în condiţiile reglementărilor anterioare. Diferenţa maximă de 3 ani, propusă de Salvaţi Copiii în 2009, proteja copiii împotriva raporturilor sexuale între minorii aflaţi la o vârstă extrem de vulnerabilă (sub 13 ani) cu alţi minori aflaţi la vârsta adolescenţei capabili să exploateze lipsa de discernământ sexual a celor mai mici.
Devine evident faptul că implicarea unui copil de 11-12 ani într-o relaţie sexuală cu un adolescent de 16-17 ani (aşa cum va permite noua diferenţă de 5 ani), chiar fără niciun act de constrângere fizică ori morală, poate fi privită ca abuz ori exploatare sexuală. Această concluzie reiese din lipsa de discernământ sexual a copilului de 11 ani şi prezenţa discernământului sexual a adolescenţilor mai mari de 16 ani.
Discernământul sexual al celor mai mari de 16 ani este prezumat în Codul Penal, cu excepţia situaţiilor vulnerabile prevăzute la aliniatul 4, cazuri în care adolescentul beneficiază de protecţia judiciară. Cu atât mai inacceptabilă devine situaţia în care apare un major între 18 şi 20 de ani împliniţi ca partener al unor copii între 13 şi 15 ani care, potrivit legii, nu pot consimţi la acte sexuale de orice natură. În acest fel, Codul penal creează premisele unor relaţii sexuale între majori şi minori pe care vechiul Cod penal le declara inadmisibile.
Concluzia este că noile prevederi privind diferenţa de vârstă între participanţii la un act sexual, spre deosebire de reglementările anterioare încă în vigoare până la 1 ianuarie 2024, nu protejează copiii sub 16 ani împotriva abuzurilor sexuale comise fie de majori (în cazul copiilor între 13 şi 16 ani), fie de adolescenţi de 16-17 ani (în cazul copiilor între 11 şi 13 ani).
Lipsa protecţiei pentru copiii între 16 şi 18 ani în cazul relaţiilor sexuale consensuale desfăşurate în situaţii de risc
O altă problemă gravă constatată este lipsa de protecţie a minorilor între 16 şi 18 ani împotriva relaţiilor sexuale consensuale (cu penetrare) comise de un membru de familie sau de o persoană care convieţuieşte cu minorul, de o persoană care avea obligaţii de îngrijire, ocrotire, educare ori de pază faţă de minor, comise în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă acestea au avut ca urmare vătămarea corporală sau au pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod etc. În cazul infracţiunilor de viol asupra copiilor sub 16 ani, de agresiune sexuală şi coruperea sexuală există astfel de reglementări.
Alte neconcordanţe în construcţia juridică a Codului penal în materia abuzului sexual asupra copiilor
Conform interpretărilor judecătorului Cristi Dănileţ, „dacă un minor de 17 ani şi jumătate mângâie în locuri intime un minor cu vârsta de 12 ani care îşi dă acordul, autorul comite infracţiunea de agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor. Însă dacă cei doi întreţin relaţii sexuale cu penetrare, cu acordul victimei, fapta nu constituie nicio infracţiune, căci noua lege nu mai consideră ilicite niciun fel de acte sexuale cu penetrare comise între minori”.
De asemenea, dacă un major care nu a împlinit 20 de ani determină un copil de 15 ani să comită acte cu caracter exhibiţionist ori să asiste la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, sau să pună la dispoziţia acestuia materiale cu caracter pornografic, constituie infracţiunea de corupere sexuală. Însă, adulţii nu vor fi urmăriţi penal dacă îi implică pe copii în derularea actelor sexuale.
O altă situaţie similară ce necesită o corectare imediată a textului legal o reprezintă infracţiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale, sancţionată penal, nu însă şi dacă întâlnirea propusă va conduce la comiterea de acte sexuale consensuale (cu sau fără penetrare). Nu în ultimul rând, este semnalat dezechilibrul în stabilirea sancţiunilor penale pentru infracţiunea de agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor (art. 219 indice 1), când, în cauzele cu victime minori sub 16 ani, pedeapsa cu închisoarea este mai mică (3 până la 10 ani de închisoare) decât în cauzele cu victime minori între 16 şi 18 ani (4-10 ani de închisoare).
Propunerile Organizației Salvați Copiii România de modificare a Codului Penal
* Restabilirea diferenţei maxime de vârstă de la 5 ani la 3 ani, doar pentru situaţiile în care implicaţi în actele sexuale sunt doar minori, cu excluderea acestei cauze de impunitate dacă unul dintre parteneri este major. În acest mod, nu mai sunt posibile situaţiile descrise mai sus la punctul „Alte neconcordanţe în construcţia juridică a Codului penal în materia abuzului sexual asupra copiilor”.
* Completarea articolului 218 indice 1 (Violul săvârşit asupra unui minor) cu următorul aliniat:
(…) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) sunt comise asupra unui minor care a împlinit 16 ani în una din următoarele împrejurări:
a) fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o persoană care convieţuieşte cu acesta;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia, cauzată de boală, handicap psihic sau fizic, situaţie de dependenţă sau de o stare de incapacitate fizică sau psihică;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
d) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
* Reechilibrarea regimului sancţionatoriu în cazul Articolului 219 indice 1 (Agresiunea sexuală săvârşită asupra unui minor).
Ţinând seama de importanţa deosebită a aspectelor subliniate mai sus, din perspectiva necesităţii de a asigura o practică judiciară coerentă şi în acord cu dreptul fundamental al copiilor de protecţie împotriva oricărei forme de violenţă, Salvaţi Copiii solicită Guvernului României, Preşedinţiei şi Parlamentului demararea urgentă a unui proces de reconsiderare şi reelaborare a dispoziţiilor Codului Penal prin crearea unui grup de lucru. Salvaţi Copiii îşi oferă disponibilitatea de a contribui la găsirea celor mai adecvate soluţii juridice de combatere a abuzului sexual împotriva copiilor.
Sursă foto: Salvați Copiii, Unsplash.com
