Săptămâna aceasta, pe data de 20 noiembrie, în lumea întreagă, a fost sărbătorită Ziua Internațională a Profesorului de Franceză – adică ziua în care elevii încearcă să pronunțe bonjour fără să pară că au mâncat o lămâie și în care profesorii au răbdarea unui călugăr zen, dar cu o eleganță pariziană.
Dacă ești sau ai fost elev la franceză, atunci există o replică pe care nu o vei uita niciodată. Ea apare ca un tunet după vacanță, weekend sau… respirație: « Qu’est-ce que vous avez préparé pour aujourd’hui ? »
În acel moment, tăcerea din clasă devine mai lungă decât fluviul Loara. Toată lumea privește în caiet cu speranța magică că temele au apărut brusc prin telepatie. Unii repetă în minte Je ne sais pas, alții mimează filozofie profundă, ca și cum ar contempla sensul vieții.
Dar, cu toate acestea, profesorii de franceză sunt cei care transformă frica de subjonctif într-o victorie personală și care explică de ce „pain” înseamnă pâine și nu durere, deși viața ne spune altceva.
Astăzi îi celebrăm pe cei care fac din gramatică artă, pentru că rostesc „R”-ul francez mai elegant decât orice motor, și reușesc imposibilul: să ne facă să ne placă regulile… măcar puțin.
Stimați profesori de franceză, mulțumim că nu v-ați pierdut speranța atunci când am spus merci beaucoup ca „mersii bok”. Ce putem spune în această zi specială? Bonne fête!
Sursă foto: Unsplash
