În cadrul unui interviu pentru Știrile Media, am exloprat, alături de Alin Panaite, fotograf la Avatar Studio și profesor la Avatar School, tărâmul fotografiei prin prisma experiențelor și viziunilor sale unice.
Unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din Constanța și din România, Alin Panaite este cel care deține și predă cursuri de fotografie la Avatar School, o școală care a pregătit până acum sute de fotografi și pasionați de fotografie din Constanța, dar și din țară.
Ultimul proiect al lui Alin Panaite este Revista Avatar, în format print, o premieră în ultimii ani în România.
„Revista pe print a fost o nebunie, în sensul în care de vreo de 15 ani nu mai este o revistă de fotografie făcută în stilul acesta. Tot ce mai apar, apar publicații din când în când, despre un anumit fotograf sau altul, dar o revistă în formatul acesta nu mai există de foarte mult timp”, spune Alin.
În lumea dominată de media online, revista pe print a devenit o raritate. Desigur, întrebarea firească este: de ce o revistă printată în era digitală?
„Ideea revistei a venit mai mult din ambiția de a lăsa ceva în urmă. …A fost gândită ca o nebunie și ca o ambiție de a lăsa ceva după tine.”
„Am aflat destul de repede în momentul în care am început să facem revista de ce nu mai există reviste printate: pentru că sunt probleme suplimentare, costurile sunt foarte mari, și la print, și la distribuție, și nu prea ai cum să faci business din asta. Dar ea nu a fost gândită ca un business, a fost gândită ca o nebunie și ca o ambiție de a lăsa ceva după tine. De aceea nici revista nu e gândită la modul foarte comercial. E gândită ca să fie o mândrie ca să o ai acolo, în bibliotecă, să o citești cu plăcere, sunt în ea fotografi foarte foarte buni, iar atât timp cât reușim să ne scoatem oarecum cheltuielile suntem mega-fericiți.”
Revista nu urmărește calea comercială, ci mai degrabă se adresează un public specific, spune el:
„În principiu, publicul țintă sunt fotografii și pasionații de fotografie, tot ce înseamnă iubitori de frumos din zona de arte plastice, arte vizuale… În urmă cu 15-20 de ani era o revistă în România și conținea detalii super tehnice, dar lucrurile acestea se găsesc foarte ușor pe internet acum, iar revista noastră este într-o zonă puțin mai lirică, mai inspirațională, mai poetică. Sunt și multe sfaturi tehnice, dar cu aplicabilitate practică, nu sunt teste comparative între aparate și lucruri de genul acesta.”
Alin explică faptul că revista aduce o altă dimensiune: „Oriunde mă duc în Europa, cumpăr cărți, cumpăr reviste, tocmai pentru senzația pe care o ai când te uiți pe ceva printat.„
„Publicul a primit revista foarte bine, cu foarte multă mirare. Din moment ce de atât de mult timp nu exista așa ceva, când a apărut oamenii erau foarte mirați. Ne-au întrebat dacă există varianta online, și am spus că nu există varianta online pentru că toată ideea este ca lumea să cumpere printul. Altfel simți, pentru că și o fotografie când o vezi printată este cu totul altceva, când simți mirosul acela de tipar. Mie îmi place foarte mult asta și în continuare oriunde mă duc în Europa, cumpăr cărți, cumpăr reviste, tocmai pentru senzația pe care o ai când te uiți pe ceva printat.”
Atunci când au auzi de existența revistei, fotografii au crezut că este vorba despre o publicație on-line: „Nu e online, le spuneam, este revistă printată… Ca fotograf, în momentul în care dai un interviu și îți rămâne interviul tău în revistă una este pe un site, care la un moment dat cine știe ce se întâmplă cu el, și alta este să vezi efectiv, să ai în mână revista, cu fotografiile tale, cu interviul tău, e altă senzație, altă mândrie.”
Expoziția „Mud” și metaforele vieții
Ultima expoziția a lui Alin Panaite a avut loc la Muzeul de Artă din Constanța și a fost un concept unic, pe care mulți ar putea să îl găsească oarecum șocant. Modelele au fost acoperite cu noroi, o idee pe care Alin o avea de mai multă vreme și despre care spune că metafora este „destul de evidentă”.
„A durat cam un an de zile până când am dus expoziția la sfârșit. A fost ca o continuare a expoziției de acum doi ani. A fost o expoziție la muzeul de artă, prima expoziție personală care se chema „Fără filtru”. A plecat de la orice fel de filtre pe care le punem în față acum, de la filtre de Instagram, la filtrul fericirii cum spun eu. În sensul în care în momentul în care postezi pe social media o postare fericită, perfectă, dar în realitate sunt foarte multe lucruri pe care le ascundem și le ascundem atât de mult și atât de des încât la un moment dat distorsionează percepția asupra a ce e real și ce nu este.”
„Se întâmplă de multe ori când simți că ești prea trist, iar în momentul în care vezi că toată lumea e fericită și tu ești trist crezi că ești mult prea diferit.”
„Metafora noroiului este destul de evidentă”, spune Alin Panaite. „Există expresia „arunci cu noroi în oameni” și pe undeva am folosit noroiul ca metaforă pentru tot ce iese din tine. Mai mic sau mai mare. De la o vorbă spusă, poate la nervi și pe care o spui dar o uiți după cinci secunde, dar efectul pe care vorba aceea îl are asupra celui căruia i-ai spus-o poate să dureze sau poate să traumatizeze mult mai mult, până la diverse rele pe care le scoatem din noi.”
Alin Panaite: „Avem repere negative înalte, din păcate”
„Problema noastră este că avem repere negative atât de înalte, din păcate, și te gândești la teroriști, te gândești la Putin, te gândești la lucruri de genul acesta”, ne-a mărturisit profesorul de la Avatar School. „Normal că dacă te compari cu oamenii aceia ai impresia că tu ești perfect, că tu nu ai făcut niciodată nimic rău. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Și lucrurile pe care le facem în viața de zi cu zi pot să afecteze la un moment dat alți oameni. Noroiul, de fapt, toată expoziția este o invitație la introspecție. Adică atunci când faci un pas înapoi vezi că și tu ai făcut niște lucruri de genul acesta și e bine să conștientizezi în timp util ca să poți să te schimbi.”
„Ca să continui metafora, dacă observi că ai un pic de noroi pe mână, e ușor să te speli. Dacă ești plin din cap și până în picioare e mai dificil. Dacă deja noroiul se usucă pe tine, este și mai greu. Cam asta este metafora, iar în expoziție sunt lucrări în care unii au mai puțin noroi, alții au jumătate de față, alții sunt persoane pline de noroi din cap până în picioare. Sunt tipe care arată impecabil, iar acesta e mesajul că poți să arăți impecabil, dar poți avea o personalitate de genul acesta, care te umple cu noroi. Iar în momentul în care te umpli cu noroi nu mai ești ceea ce crezi că ești. Deci o frumusețe plină de noroi nu mai este frumusețe. Noi punem foarte mult accent pe partea de aparență fizică și trecem cumva în plan secund partea care contează cu adevărat.”
„În momentul în care vezi pe cineva și ai o percepție asupra unei persoane, acea impresie este influențată de ceea ce face, felul în care vorbește, o persoană care arată impecabil dar e foarte urâcioasă sau foarte violentă în limbaj și atunci o percepi ca fiind așa. Asta ar fi metafora.”
Școala de fotografie Avatar School, prioritatea numărul unu
Fondatorul Școlii de fotografie Avatar School împărtășește pasiunea sa pentru arta fotografică și modul în care școala sa a devenit o comunitate de oameni dornici să exploreze lumea captivantă a fotografiei.
„Școala de fotografie Avatar School a început acum 12, 13 ani, și este din toate proiectele și toate lucrurile pe care le fac prioritatea numărul unu,” spune Alin Panaite, subliniind dedicarea pentru educație și dezvoltare personală.
Cursurile oferite încep de la zero, abordând noțiunile de bază ale fotografiei: „Oamenii care vin în ultima vreme, pe lângă cei care se formează și lucrează ca fotografi, fac o meserie din asta, sunt foarte mulți care fac fotografie pentru sufletul lor” .
„Pentru mine e o chestie foarte faină pentru relațiile care se construiesc în cele șase luni de curs,” subliniază el. „Iar fotografia nu este doar despre lucrurile foarte tehnice, este vorba despre relațiile dintre oameni, inspirație și când îți trec sute și sute de oameni prin școală fiecare are câte ceva. Și atunci îți dai seama cât de mult poți să înveți din chestia asta.”
Cu peste 600 de cursanți care au trecut prin școala de la Constanța, Avatar School a devenit un loc de întâlnire și conectare pentru oameni din toată țara. „Am avut cursanți și din Tulcea, din București, din Iași, din Focșani. În primul rând, cei care au venit din București, să facă naveta timp de jumătate de an, în condițiile în care sunt multe școli acolo, e clar că au văzut ei ceva.”
„Să faci naveta peste 300 de kilometri ca să faci o școală, înseamnă că îți dorești foarte mult să faci asta și apreciezi ceea ce se întâmplă acolo,” concluzionează el.
Fondatorul subliniază importanța relațiilor umane create în cadrul școlii și experiența pe care o oferă în comparație cu cursurile online. „Contează relațiile care se creează aici, au fost oameni care s-au întâlnit la școală și s-au căsătorit, alții s-au nășit, alții au rămas în relații foarte bune de prietenie. Prietenii pe care îi am acum în oraș sunt cumva din foști cursanți. Pentru că una este să faci un curs într-o săptămână, repede, și alta este să stai jumătate de an cu un om.”
Într-o lume a tehnologiei digitale, Avatar School rămâne un loc unde arta fotografiei se învață cu zâmbetul pe buze, într-o atmosferă relaxată și plină de inspirație.
„După cursul de bază mai există și un alt curs, de master, deci sunt oameni care stau un an de zile aici în fiecare săptămână și atunci normal că se creează niște legături”, mai spune Alin Panaite.
„Cei care vin la școală sunt pasionați de partea aceasta, nu merg ca la liceu, nu sunt împinși la spate de cineva. De aceea am și refuzat cursuri prin programe de la șomaj, pentru că am spus că îmi doresc foarte mult ca cei care vin aici să facă de plăcere, nu să facă de nevoie.”
„Eu totdeauna cred în ideea de a face fotografie cu zâmbetul pe buze. Este o atmosferă relaxată, nu este o atmosferă apăsătoare. Experiența în sine de la școală contează foarte mult, dincolo de informațiile acumulate”, a concluzionat Alin Panaite.
