Două investigații recente au adus în discuție posibile explicații pentru cauzele COVID-19 de lungă durată, un sindrom ale cărui mecanisme rămân încă parțial necunoscute. Au fost explorat două perspective: efectul cumulat al sechelelor în diverse organe și un mecanism la nivelul neuronilor, informează AFP, citată de Agerpres.
Una dintre studii a pus accentul pe modificările de la nivelul diferitelor organe în urma spitalizărilor cauzate de COVID-19. Christopher Brightling, coautor al acestui studiu publicat în revista Lancet Respiratory Medicine, a subliniat că există dovezi solide că „diverse organe suferă modificări” după spitalizare din cauza COVID-19.
Această cercetare a analizat rezonanțele magnetice realizate la 259 de pacienți spitalizați între 2020 și 2021 și le-a comparat cu examenele medicale ale unui grup de 50 de persoane care nu au fost niciodată infectate cu SARS-CoV-2.
Rezultatele au arătat că aproape o treime dintre pacienții cu COVID-19 au prezentat „anomalii” la nivelul mai multor organe pentru mai multe luni după externare, incluzând creierul, plămânii, rinichii, inima și ficatul.
Cercetătorii au observat, de exemplu, leziuni ale substanței albe din creier, ceea ce poate fi asociat cu un ușor declin cognitiv. Aceste descoperiri deschid calea spre posibile explicații pentru sindromul COVID-19 de lungă durată, subliniind persistența sechelelor care durează luni după infectare și implică interacțiuni între cel puțin două anomalii la nivelul diferitelor organe.
„Nu se explică prin insuficienţe grave concentrate la un singur organ”, ci mai degrabă printr-o interacţiune între cel puţin două anomalii ale unor organe diferite.”, a declarat medicul pneumolog Matthew Baldwin, care nu a participat la această cercetare, într-un comentariu publicat în acelaşi număr al revistei Lancet Respiratory Medicine.
Un alt studiu, publicat în revista eBiomedicine, s-a concentrat asupra unui posibil mecanism la nivelul creierului. Cercetătorii de la INSERM au investigat creierele a aproximativ 50 de pacienți care au suferit o scădere a concentrației de testosteron, asociată cu o afectare a neuronilor ce reglează funcțiile reproductive, ca urmare a infecției cu coronavirus.
Acești neuroni afectați au avut un impact asupra funcțiilor cognitive ale pacienților, indicând că infecția poate duce la moartea acestor neuroni și poate fi cauza unor simptome persistente.
COVID-19 de lungă durată are simptome precum: oboseală, tuse, dificultăți de respirație, febră intermitentă, pierderea gustului și a mirosului, probleme de concentrare și depresie. Aceste simptome persistă pentru cel puțin două luni și au un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a pacienților.
În Franța, aproximativ 4% dintre adulți, adică 2,06 milioane de persoane cu vârste peste 18 ani, au fost afectați de COVID-19 de lungă durată. Un procent mic, 1,2%, au declarat că simt un impact puternic asupra activităților de zi cu zi.
Majoritatea acestor pacienți (90%) au experimentat o ameliorare lentă a simptomelor după doi ani, în timp ce restul au avut o ameliorare rapidă sau au continuat să aibă probleme medicale persistente, conform unui studiu realizat de medicul epidemiolog Viet-Thi Tran de la Universitatea Paris / AP-HP și publicat în luna mai.
Studiul a implicat 2.197 de pacienți care sufereau de COVID-19 de lungă durată și au fost monitorizați în mod regulat.
Sursă foto: Unsplash.com
