Din dorința de a afla detalii despre ce înseamnă fotografia de nuntă pentru mirii moderni, l-am abordat pe Daniel Anghelache, un personaj extrem de curtat, în funcție de care mulți viitori însurăței își aleg data nunții. Da… ați citit bine! În funcție de disponibilitatea lui. Chiar dacă este constănțean, pozează peste tot în țară.
Cum a început totul în condițiile în care „nu era nimic care să anunțe vocația”
Este posesor de diplomă de absolvire a unui liceu tehnic, apoi de ASE, glumind spunând că auzea vocea economistului din el.
„Deci până acum nimic care să anunțe vocația mea. Bine, eu am intrat în industria evenimentelor în 1998, la 18 ani, pe vremea aceea documentam evenimentele video, alături de un prieten din copilărie. De atunci cochetam cu fotografia, mi se părea un alt fel de exprimare, mai fin. Am practicat câțiva ani buni după care am luat o pauză, având diverse job-uri, dar mereu cu camera foto în tolbă. După o perioadă am început să merg la evenimente ca asistent fotograf și părea să-mi placă. Mi-am cumpărat cărți de specialitate, am început să urmăresc fotografi celebri din diverse ramuri ale fotografiei. La un moment dat s-a creat un context în care am fost pus să aleg jobul sau fotografiia. Am urmat o școală de fotografie, unde la terminarea acesteia, și în urma unui examen, am luat diploma de fotograf (atestată de Ministerul Muncii). Au urmat workshop-uri susținute de fotografi celebri, la nivel național și internațional, investiții în echipament. Și nu că așa arăta traseul meu, dar consider ca asta ar trebui sa fie dinamica în a deveni fotograf. Adică să plece dintr-o pasiune și să ajungă profesie, nu să te arunce în luptă doar mirajul câștigului – că ai auzit la un prieten al unui văr că se fac bani frumoși, ți-ai luat un aparat, un blitz și gata… pe ei și pe mama lor. Fotografia, la fel ca orice altă meserie, se face cu determinare.”
Nu oricine face poze este fotograf
„Există mirajul echipamentului scump. Dacă vezi niște fotografii reușite la un coleg, te interesezi ce echipament are – e, aia e, tu de asta nu ai așa poze, pentru că nu ai acel echipament, dar, de fapt, fotografia, compoziția cadrului se face în mintea ta, nu în camera ta foto, aceasta nu face nimic altceva decât să imprime pe suport magnetic momentul ce corespunde momentului în care tu ai apăsat pe buton. Poți sa ai cel mai scump aparat și fotografiile tale să nu miște pe nimeni, nici măcar pe tine, sau poți avea o cameră mai puțin scumpă, dar în fotografiile tale sa fie multă emoție. Eu, mâine dacă îmi cumpăr cea mai tare chitară (dar nu știu să cânt la ea), nu sunt chitarist, ci doar posesorul celei mai tari chitare.”
De la pasiune la profesie și de la un aparat foto la … un întreg arsenal
„Costurile echipamentului foto, când îți vinzi fotografia, sunt mari. Îți trebuie minim o cameră fullframe cu specificații tehnice bune (cum este implementat greșit în memoria colectivă – cu mulți megapixeli:))), o a doua cameră de backup, diverse obiective pentru cele mai variate cerințe ale tale ca fotograf, lumini continue, blitzuri și multe alte device-uri ce “nu se văd”. Iar toate astea însumează o sumă frumușică. Și dacă vrei să stai mereu upgradat este un joc fâră sfârșit al investiției. Ce trebuie să înțelegem este că la un moment dat devine business și trebuie optimizat. Ah… alte cursuri, alte cărți… să înveți antreprenoriatul.”
Fotografia de nuntă – modern sau natural?
„Fotografia de nuntă odată intrată în era digitală a evoluat foarte mult, comparativ cu începutul anilor 2000 când fotografia de nunta consta în câteva fotografii făcute în studio (unde se oprea alaiul în ziua nunții, cu rezervare în prealabil). Acum nunta se documentează pe toată desfășurarea sa. Un fotograf petrece peste 12 ore alături de miri și al lor alai. În fotografia de nuntă se pot îngloba foarte multe stiluri de fotografiere, preferatul meu fiind fotojurnalismul – constă în a surprinde și a detalia evenimentul așa cum este el în desfășurare naturală – dar tot în fotografia de nuntă poți regăsi stilul bodouir sau fashion.”
Sfaturi privind alegerea fotografului
„Mirii ar trebui să își aleagă fotograful în urma vizionării portofoliului acestuia și cu omul fotograf. Dacă rezonează cu stilul de a fotografia și a edita și le convine și tariful acestuia… atunci îl pot angaja. De recomandat pentru miri este să vadă două – trei evenimente întregi, nu doar fotografiile realizate la ședintele foto (deoarece la ședintele foto intervine regia din partea fotografului). Dar asta nu înseamnă că doar așa își aleg mirii fotograful, iar aici cazurile sunt diverse… unii își aleg „fotografi trofeu” cu toate că poate nu rezonează cu stilul acestuia, dar pentru că l-a avut x la nuntă, care x e celebru și are bani, atunci înseamnă că e bun fotograful.”
Dispar tradițiile la nuntă
„Fotografiile se caută să fie cât mai spectaculoase și mai bune de postat cât mai repede, însă fotografia este despre emoție, iar cum îmi place să spun, ceea ce facem noi în ziua nunții devine comoară peste ani.”, spune Daniel savurând parcă momentul.
„Am remarcat că încep să dispară episoadele “tradiție” gen găina, furat mireasa, mușamaua, Meneaito… La nuntă, m-aș bucura foarte tare dacă s-ar renunța la “trebuie” (limuzine, covoare zburătoare, dans al mirilor mega complicat cu prize ce dacă ar reusi l-ar face invidios și pe Mihai Petre și alte drăcovenii ce nu fac parte din cotidianul nostru) și ar fi vorba doar despre naturalețe și bucurie în ziua nunții tale. Ca sa exemplific – din experiență spun că la nunțile unde mirii au fost naturali și toată ziua s-au căutat cu privirea, le râdeau și ochii când se priveau, ce s-au exprimat în desfășurare natural și au dansat un blues simplu în deschiderea evenimentului, dar se sorbeau din priviri și își zâmbeau sincer, fotografiile sunt frumoase tare, chiar mai frumoase decât la nunțile unde au zburat porumbei (campioni la concursurile de profil) din mâinile mirilor ce ulterior pășeau în limuzine scumpe, dar cu grija impecabilității veșmintelor super scumpe, dar care la dansul mirilor numărau pașii cu groază că urmează triplul tulup pe care el nu-l stăpânește foarte bine. Acolo unde este lux și opulență, dar lucrurile se întâmplă nenatural, toate acestea se vor vedea, culmea și în poze.”
„Le recomand să ceară două-trei evenimente întregi la vizionat.”
„Noi, fotografii, avem tendința de a face și posta fotografiile acelea spectaculoase (aducătoare de premii) cu oameni frumoși și în locații inedite (palate, castele, conace), dar nu toate nunțile sunt așa. Și acum… tu să mă iei pe mine ca fotograf după ce ai văzut câteva fotografii de la o nuntă a unor miri (ea fostă Miss Venezuela și el ce seamănă mult cu Beckham) de la un castel de pe Valea Loarei crezând că așa vor ieși și pozele tale… să mă ierte Dumnezeu. Vorbim despre fotografii onești, care fac asta de mult timp și serios, deoarece sunt și oameni ce fură munca altora, adica au fotografii postate sau arată clienților imagini care nu le aparțin. De aceea am recomandat viitorilor miri să ceară două-trei evenimente întregi la vizionat.”
Mii de poze după o zi de nuntă
„Am ajuns din noroc sau cultivat nu știu să zic, să-mi placă evenimentele la care merg să fotografiez. Eu mă încarc social în ziua nunții, deoarece este interacțiune socială multă. Ce îmi place mai puțin este timpul petrecut în fața ecranului, adică tot procesul ce vine după fotografierea propriu-zisă în ziua nunții, selecția fotografiilor (unde faci trierea), apoi trebuie să editez fotografiile trecute prin sită. Ajungi acasă cu peste 8.000 de cadre trase, dacă este nunta mară și există și un al doilea fotograf în echipă, ajungi lejer cu peste 10.000. Din astea, după selecție, rămâi cu 1.500-2.000 de cadre și apuca-te de editat (se mai împuținează pe drum).”
Cu un zâmbet larg se încheie interviul cu Daniel, care parcă a retrăit evenimentele la care a participat. Emoția pe care o transmite prin poze e prezentă și-n exprimarea verbală, lucru care explică de ce este atât de solicitat.
Sursă foto: Daniel Anghelache
