Mulți băutori de cafea sunt convinși că adăugarea unei cantități mici de apă în boabele de cafea înainte de măcinare poate face o diferență atunci când pregătim băutura de dimineață.
S-a făcut și un studiu de către cercetători de la Universitatea din Oregon pentru a stabili dacă această metodă contribuie la calitatea cafelei.
Studiul a explorat cum tehnica afectează gustul băuturii atât de iubită de mulți dintre noi.
„Când macini cafeaua, aceasta se împrăștie peste tot„, a spus coautorul studiului, Christopher Hendon, profesor asociat de chimie a materialelor computaționale la Universitatea din Oregon.
„Praful iese din râșniță și acoperă totul. Dar dacă adaugi puțină apă, pare să nu se împrăștie. Este mai curat. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii recurg la acest truc”, a mai spus el.
Electricitatea statică, generată de frecare atunci când boabele sunt lovite între ele, duce la problemele din râșniță. Această încărcare statică face ca particulele de cafea măcinate să se respingă reciproc – ca și cum ar fi magneți cu aceeași polaritate.
Dar apa acționează ca un izolator, diminuând acest efect – un proces cunoscut sub numele de tehnica „Ross droplet”.
„Ideea există de câțiva ani și, inițial, a fost luată din industria producției de materiale, precum pulparea lemnului”, explică omul de știință.
Însă, mulți spun că folosind această metodă, cafeaua râșnită nu numai că nu se mai împrăștie, dar are și un gust mai bun.
Teoria este că, prin reducerea electricității statice, apa nu numai că împiedică cafeaua măcinată să zboare sau să se lipească de pereții râșniței, ci împiedică formarea de aglomerări microscopice în timpul preparării.
Acestea duc la diminuarea calității cafelei din cauză că apa curge în jurul lor, lăsând cafeaua neatinsă.
Studiul, publicat în revista Matter și citat de CNN, a testat acest beneficiu, mai greu de observat, adus de adăugarea apei în boabe: eliminarea microaglomerărilor care distrug aroma.
Doi vulcanologi, imiplicați în cercetare
Echipa de cercetare a inclus doi vulcanologi, care au utilizat un dispozitiv folosit în mod obișnuit pentru a măsura încărcările electrice pe cenușa de la incendii forestiere și cenușa vulcanică. Aceștia au cântărit cafeaua înainte de a adăuga apă – folosind o pipetă pentru precizie până la un microgram – și apoi au măcinat-o cu o râșniță profesională, una dintre cele mai rapide de pe piață și o alegere populară în cafenele.
„Adăugarea de cantități mici de apă – începând de la o picătură în sus – oprește încărcarea statică și o face într-un mod în care cafeaua iese din râșniță fără să fi fost vreodată încărcată electrostatic”, a spus Hendon.
Nu este clar exact ce face apa, dar el a spus că probabil absoarbe încărcarea sau schimbă temperatura în interiorul râșniței, reducând efectele frecării.
„Dacă adaugi o cantitate suficientă de apă, poți, de asemenea, să elimini formarea aglomerărilor”, a adăugat el.
Fără aglomerări, toată apa folosită la preparare intră în contact cu boabele măcinate, reducând cantitatea de cafea care rămâne efectiv neutilizată și oferind o cafea mai consistentă.
Cantitatea ideală de apă poate varia în funcție de parametri precum tipul de prăjire și grosimea măcinării, astfel încât nu există o regulă universală, dar în medie, studiul a descoperit că adăugarea apei crește randamentul de extracție cu 10%. Hendon a avertizat că acest lucru nu se traduce neapărat printr-o diferență tangibilă în gust, dar confirmă beneficiul tehnicii „Ross droplet”.
Beneficiul pentru prepararea cafelei apare doar la espresso și, într-o măsură mai mică, la cafeaua filtrată.
